de extrateritorialitate.
d) Convingerea că putem oricînd obţine orice fără nici un efort; nu, putem obţine prin rugăciune darurile duhovniceşti cele suprafireşti. Pe ale firii, şi care ţin de slabele noastre puteri, trebuie să le dobîndim prin mijloacele comune.
Acesta e şi tîlcul proverbului: Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă în traistă, care nu este decît conspectul metaforic al unui pasaj din Fapte (12, 7). îngerul îi deschide lui Petru porţile temniţei şi îl descătuşează pentru că acestea nu le-ar fi putut face singur. Dar îi porunceşte: încinge-te... încalţă-te cu sandalele... pune haina pe tine, fiindcă stă în puterea lui s-o facă şi se cuvine, aşadar, să o şi facă
numai cu mîinile sale.
Poate că şi nenorocitul de Cromwell a înţeles cum devine cazul cînd a spus: încrede-te în Dumnezeu şi ţine-ţi praful de puşcă la adăpost de umezeală (Put your failh in God and keep your powder diy).
- Cele patru tipuri recunoscute de pedagogul german Kiinecke apar invariabil şi în puşcării: Cezar (închide fereastra! Nu folosiţi tineta după ora nouă!), Vedeta, Văicărilă (sau Vreau la mămica) şi Păcală (decît să treacă neluat în seamă, mai bine o face pe tontul şi paiaţa). BUGHI MAMBO RAG
... ajungînd să susţin că şi gramatica lui Panini n u poate fi înţeleasă decît
aplicîndu-i-se metodele cele mai moderne: structuralismul lingvistic ' şi logica formulă... Titulescu, în ciuda purtărilor lui de monarh, era şi tare copilăros: se juca neîncetat cu trenuri electrice din care a\>ea plină casa... continuăm să
expunem azi sistemul general al plantelor după Linne, am ajuns la încrengătura... iar pe dinele lui Samuel Vemon uitasem a vă spune că-I chema Dingo... Ştiti cumva numele vasului lui Ahah din Moby Dick?... cu P, începe cu un P... Logica aristotelică nu e de nici un folos, ne trebuie o logică analogică... şi făcută din lemn de ba/sa. . zice cardinalul, înjurînd de mama focului în vreme ce
•mtşvhfliuii o întinseseră de mult... ştiinţă care poartă numele de ticrojatograiuclrie... drept în capul lui milady de Winter...
180
Bucureşti, septembrie 1964
Părintele Mina mi-a spus şi repetat numele preotului la care urmează să mă
prezint dacă ies din închisoare. Numele acestui preot, în ziua eliberării, îl uitasem.
Deîndată după sosirea în Bucureşti, şi-n tot timpul luptei mele cu ploşniţele (două deparazitări n-au avut rezultate şi insectele nu s-au dat bătute - annis suspectis pugiia\>enuit deinde victi se dediderunt45 - decît în faţa verdelui de Paris, substanţă cu numele plin de farmec şi otravă ca-n Florile răului) mă chinui să-mi reamintesc.
L-am rugat pe naşul meu să-mi găsească un preot, oriunde, şi să procedăm fără amînare. V. este însă prins şi el de mii de griji şi încurcături, ştiu că mă pot bizui pe el, dar văd că va trebui să aştept şi sunt nerăbdător. Totul a mers atît de bine acolo, de ce n-ar merge şi aici? E nevoie să mă zbat.
.Mariana V. se bucură mult afiînd de botezul meu. A scăpat de arestare şi proces numai ca prin urechile acului. A fost anchetată şi ea, reţinută trei zile - şi a dovedit că nu degeaba e fiica unui foarte mare avocat şi unui foarte deştept om.
(Recunoaşte că a citit Pădurea interzisă şi afirmă că imediat după aceea i-a dat foc: din declaraţia aceasta nu iese.) îi arăt Marianei cum stau lucrurile cu mine.
Deîndată îmi-propune să mă recomande preotului de la Schitul Dărvari, duhovnicul ei.
Schitul Dărvari e" o bisericuţă de vis, în mijlocul unei grădini de roman semănătorist, şi e un fost metoc atonit. Trecusem de multe ori cu jind pe lîngă
Schit şi făcusem odată învierea acolo cu tanti Viorica. Locul nu poate să nu atragă prin graţia, micimea, liniştea lui tupilată. Fascinosum.
Primesc aşadar fără a mai sta pe gînduri propunerea Marianei, şi văd şi în sugestia aceasta un fel de minune, un „rapel", o chemare a trecutului şi o împlinire a sa. Decid a mă duce să-1 văd pe preot a doua zi. Cum îl cheamă?
George Teodorescu, zice Mariana. îmi aduc aminte că acesta era numele pe care mi-1 dase părintele Mina.
Preotul mă primeşte fără a-mi pune multe întrebări şi-mi fixează data de 12
Septembrie. La 14, ziua Crucii, mă va împărtăşi.
Sunt miruit într-o Sîmbătă după-amiază, de faţă fiind, pe lîngă preot şi dascăl, naşii (V. a venit cu soţia lui, Rodica), Mariana cu soţul ei, inginerul I.
Pete. şi Paul Sim. Ceremonie scurtă. La ieşire: mireazma gradinei şi cerul unei zile regeşti de Septembrie.
Soţii V. trebuie să „fugă" neîntîrziat după treburi şi angarale (sunt într-o situaţie cu atît mai complicată cu cît ea a fost silită să divorţeze ca să-şi poată ţine copiii în şcoli iar „recăsătoria" întîmpină subtilele împotriviri ale birocraţiei şi unor judecători conştiincioşi). Mariana ,->i
181
Sorin mă poftesc la un ceai unde - lihnit - sunt răsfăţat cu bunătăţi de post.
Mariana ne-a făcut, tatei şi mie, următoarele versuri:
. A mes anus
Siv O se ar et Ni col as
Statistique perplexe A vrai dive ii ne s 'eu trouve Pas tant, dans le monde, qui soient Dedaigneux de gros qui proinent Amoureux de ce qu ils croient A vrai dire ii ne s 'en trouve A peine que deux ou trois, Chevaliers de 1 'impossible Melancoliqit.es de la lot Potir tont dire, ne sied-il gttere? De se mettre en chăsse de joie, •
Car le monde du possiblc Redoute ce genre d 'cinai46.
Tata rîde. Nu cinci, zece să fi făcut, şi merita.
- Hazardul.
Ateii fac mare caz de el.
Dar nimic, în lume, nu-1 confirmă, nici extraordinara multiplicitate şi specializare a organelor şi nici precisele interconexiuni ale funcţionării lor.
Aceasta ca izvor al puterii de asamblare.
Ca declanşator de evenimente: mă întreb dacă acţionează numai din întîmplare, cum s-ar zice. Hazardul are şi el facultatea lui selectivă şi, vorba lui Bernanos, nu oricui i se întîmplă orice.
Scriitorii o ştiu prea bine, toţi. Auerbach, în Mimesis: abia iese cavalerul rătăcitor din castelul lui şi a dat la o fugă de cal de o prea frumoasă şi nobilă
fecioară ţinută în lanţuri de un tiran. La fel şi la Jean Genet: nici n-a apucat bine să plece de-acasă, că i-a şi ieşit în cale un marinar blond. Merge Father Brown să
se plimbe'? Misterioasa crimă are loc la primul colţ, ori la al doilea. Als ob am exercita o atracţie magnetică pentru anumite sorturi de evenimente, ar avea şi organismul nostru psiho-somatic în totalitatea lui puterea lui selectivă globală
întocmai ca şi celulele care-1 compun, am circula pe nevăzute orbite preferenţiale. Nu toţi mezonii pi o iau la dreapta.
- Dacă lumea n-ar fi decît întîmplare - ba şi întîmplare întâmplătoare -
dacă homo sapiens n-ar fi decît un produs datorat unui hazard cu totul 182
şi cu totul improbabil, de ce există talente înnăscute? Cum de ştie natura să
confecţioneze piunci anume pregătiţi pentru anumite îndeletniciri sau instrumente făurite de societatea omenească? De unde ştiau celulele (şi, tot atît de bine, neuronii) farului Mozart că există pian şi clavecin şi cum de erau programate pentru o treabă despre care nu aveau cum să deţină informaţii? (Prin Leopold Mozart? Dar atunci cum rămîne cu numeroşii muzicieni ai căror părinţi nu au avut nici o legătură cu muzica?) Şi de ce e dotată fiecare specie nu numai cu altă constituţie fizică, dar şi cu alt caracter, atît de specific fiecăreia, atît de nuanţat altul decît al celorlalte'?
— „Poruncă nouă dau vouă, zice Domnul, să vă iubiţi unul pe altul. Precum
