— Astăzi o să iasă cu bucluc adunarea.
Juvete îşi pipăie patul armei. Îl mângâie parcă.
— Ce umbli cu arma, domnule şef? Doar n-ai vrea să ne împuşti pentru o glumă? spune Ion Ududui.
Tiţă Uie adaugă:
— Chiar dacă ar vrea să ne împuşte, crezi că ar putea?Suntem prea mulţi. N-are gloanţe pentru toţi…
Se schimbă jandarmul la obraz. Ia arma de pe umăr, o încarcă.
Rumânii strâng cercul în jurul acriturilor. Jandarmul ţine 56
carabina în mână, cu degetul pe trăgaci. Se dă jumătate pas în urmă. Notarul se dă un pas în urmă.
PrimarulBubulete doi paşi, apoi intră în primărie.
— Eu v-am chemat aici, prinde a vorbi jandarmul, nu ca să facem glume. V-am chemat ca să vă dăm de ştire porunca stăpânirii. S-a primit ordin de la prefectură ca mâine dimineaţă, cu mic cu mare, toţi care sunteţi învoitori pe moşia domnului Gherasie Miliarezi, să ieşiţi la muncă, să-i sădiţi via. Asta, zi de zi, până o să terminaţi via de sădit…
— Credem şi noi că prefectul a putut să vă dea un astfel de ordin! sare cu gura Alecu Ovedenie, din cătun.Prefectul e ginerele boierului. Mâine-poimâine, moşteneşte el via, când o da Dumnezeu, sau când o vrea dracul să crape burta groasă a lui boier Gherasie.
— Cum o să ieşim la munca asta, domnule jandarm?întreabă Ilie Gâscanul. Asta nu scrie în contractul nostru de învoială. Eu ştiu carte. Am citit contractul înainte de a-l iscăli şi uite, dacă nu scrie în contract, eu unul nu ies la muncă. Să vedem ce-o să-mi faceţi? O să mă beliţi de viu?
Jandarmul şi-a pus puşca pe umăr. Începe să râdă:
— Măi oameni buni, de ce vă ţineţi voi de şotii? Păi ce?
De contract e vorba? Parcă de ce scrie ori nu scrie în contract ne arde nouă? Noi am primit ordin să vă scoatem la muncă, şi ordinul – ştiţi şi voi, care aţi făcut armata – ca la armată: îl aduci la îndeplinire fără multă vorbă. De ce vreţi voi să faceţi pe nebunii! Vreţi vărsare de sânge? Eu vă
spun: eu unul nu vreau vărsare de sânge.Vă dau părinteşte povaţă să nu vă puneţi împotrivă şi să ieşiţi la muncă, aşa cum e porunca. Boierului i-a mâncat filoxera via. Boierul are nevoie de vie. Trebuie să-l ajutăm pe bietul om să-şi refacă via. A adus din Franţa viţă tare, pe care n-o mănâncă nicio boală. Ce sunteţi proşti?Voi nu vreţi să fie 57
şi p-aci prin jurul satului nostru vie?Să vedem şi noi struguri?
— Vrem, cum să nu vrem! Dar mai vrem ceva: să vedem strugurii în via nostră, nu în via boierului, că de ce-i al boierului nici şeitan nu se atinge.
Sporovăiseră numai bărbaţii. Ce-i veni femeii ăştia, a lui Chiriţă Speriatul, să se amestece în vorbă?! Jandarmul se miră.
— Păi cine vă opreşte să vă sădiţi şi voi vii? sare cu gura notarul Stănescu. Zic şi eu ca domnul jandarm: întâi să
sădim boierului via şi pe urmă să sădiţi şi voi vie, pentru voi, dacă vă pofteşte inima la struguri. Să se facă încercare întâi pe pământul boierului, să vedem dacă viţa asta prinde ori nu prinde pe la noi.
— Încercarea pe pământul lui, dar cu munca noastră.
— Da ce, cu a cui muncă aţi vrea voi să se sădească via?
Cu a boierului? Păi boierul…
— Ştim, ştim: boierul e prea gras, nu poate munci, se aude un glas din mulţime.
Jandarmul şi-a revenit în fire. Bubulete a ieşit din primărie, i-a şoptit ceva la ureche.
— Şi aşa va să zică, prinde primarul curaj din nou, nu vreţi să ieşiţi la muncă?
— Dacă nu scrie în contract, nu ieşim…
— Eu zic că o să ieşiţi…
— Noi spunem că n-o să ieşim, grăiesc oamenii.
Dinspre gară, se aud tropote de cai. Peste câteva clipe, în spatele rumânilor, s-au oprit şase jandarmi călări.
E aproape Băneasa. Două-trei aruncături de praştie.La Băneasa e o secţie de jandarmi – doisprezece la număr plus plutonierul Burlă.
Jandarmii au arma la umăr. În mâini, cravaşe. Burlă, plutonierul care supraveghează întreaga plasă, e scurt, gros.
Îndesat, cu mustăţi lungi, căzute pe oală. Poartă barbeţi. Se 58
întorc rumânii cu faţa spre el.
— Ce-i cu voi, mă? Ce auzii?
— Ce-aţi auzit, domnule plutonier? întreabă Ududui.
— Că nu vreţi să ieşiţi mâine la muncă.
— Păi nu ieşim, că nu scrie la contract.
— O să v-arăt eu contract.
