te desparţi de păduricea care freamătă? Cum să te închizi între zidurile de cărămidă ori de piatră şi să-ţi lipseşti obrajii de mângâierile vântului?
La oraş, ploaia parcă ar plânge, parcă ar jeli, pe câtă vreme la ţară, căzând despletită peste lanuri ori peste ogoare, ploaia cântă adâncul cântec al vieţii.
Cum să pleci de la ţară şi să nu mai vezi frumuseţea 638
neasemuită a viscolelor albe alergând peste câmpuri, a zăpezilor nesfârşite? Cum să pleci de acolo unde ai soare, şi aer, şi apă, pentru a trăi în umbra zidurilor? Cum să
pleci?
O! Literatură… literatură…
— Sunt cărţi care spun adevărul şi cărţi care îl ascund.
Să bagi de seamă, Darie…
— Am băgat de seamă…
Şi eu, unul, am cunoscut frumuseţea câmpurilor şi a pădurilor. Am cunoscut frumuseţea apelor şi a cerului.Cunosc cântecul ploii şi şuierul viscolelor albe, şi nesfârşirile acoperite cu marama de argint a zăpezilor…
Dacă aş fi mânz sau viţel, sau ied sau pui de vrabie, poate că n-aş dori nimic.
Dar sunt om.
Şi în om se aprinde o flacără.
Cine o aprinde?
De ce o aprinde?
Spune-mi: te poţi mulţumi cu iarba?
Alergi prin ea cu picioarele desculţe.
Şi picioarele ţi se udă de rouă.
Când eşti copil, asta îţi place.
Dar te poţi hrăni oare cu iarbă?
Nici iarba nu e a ta.
Şi ce minunată este pădurea! Nimeni n-o ştie mai bine ca mine. I-am cunoscut toţi copacii şi toate păsările.
Crezi că seamănă un copac cu alt copac?
Crezi că seamănă o ramură cu altă ramură?
Crezi că seamănă o frunză cu altă frunză?
Te înşeli.
Mai curând seamănă un om cu alt om decât un copac cu alt copac, o ramură cu altă ramură, o frunză cu altă
frunză.
Crezi că păsările sau gâzele pădurii seamănă între ele?
639
Du-te şi vezi…
Are neasemuit farmec pădurea.
I-am cunoscut toate potecile şi toate desişurile.
I-am ascultat şi i-am iubit şi i-am înţeles toate glasurile.
Glasurile copacilor şi glasurile păsărilor.
Glasurile ierburilor din luminişuri şi glasurile subţiri ale vietăţilor mărunte.
Ascultaţi o poveste care n-a fost poveste:
— Du-te, Darie, şi culege din pădure o căciulă de bureţi, că
n-avem ce arunca în oală.
— Mă duc, mamă.
