- Ce-i, ma?
- Ai fost? -Noo... O prostie...
Ś* Nu te lua dupa ce scrie Rampa...
- Ba, pârlitul^\'
- Astâmpara-te, Marcala.
- A fugit al dracului.
- ... a dracului "Baba". Cineva îl ghionti pe Marin.
- Scoala, doctore.
- Matale ce poftesti?
- Aicea nu se doarme.
- Aicea se tipa.
- Al dracului "Herr Doktor". Ironic, hai? Ia pune mâna, ba Popri-sane. Mai zici?
Mai zici?
Marin începu sa râda. Apoi schimba vorba.
- Ce ne facem ora asta, "Babo"?
"Baba" - vecinul lui de catalog, Perri Ermo Hanibal - se aseza pe marginea bancii si vorbi cu o fata întristata.
- Nu facem nimic, ba doctore.
- Nu ne da voie pe teren?
- Am încercat: nu ne lasa directorul. Te usuci aici si rabzi. Dar bine ca n-a venit si Nanul: ne omora.
Marin tacea. în clasa, zgomotul începuse sa se potoleasca; cartile se ivira pe pupitre, baietii se asezara mai toti prin banci. Interventia cesto-rului era de prisos.
- Va rog... Va rog, domnilor, nu faceti galagie, ca se aude jos la cancelarie...
Morariu, cu gura mica, ochii mici, înalt, si cu tunica curata, lovea linistit cu creionul în catedra.
- Va rog... Tacere... Faceti tacere...
Perri ramasese cu ochii pierduti în gol. Marin se tolanise de-a lungul bancii si privea tavanul.
- Tu mergi la vara în tabara? întreba cel dintâi.
- Tabara cercetasilor? Vasazica, e sigur ca se face?
- Sigur. O organizeaza Velcicu, Nae, Raducanu... sub comanda lui Georgescu de la Marea legiune. O sa fie trai o luna de zile în padurea Sibiului... Dar cum se face de nu esti informat mai bine?
- Nu prea ma duc pe la sediu.
- Adica nu te duci deloc.
- Ce vrei, mai, sa-ti spun? Nu le pot suferi papuseriile alora de la Marea legiune; costume baltate, drapele, ordine de zi, parca ar fi la cazarma.
Perri vorbi fara convingere, molatec, ca ceva admis fara entuziasm.
- Ei... mai! Au si ei dreptate. Gândeste-te ca nu esti numai tu si eu; sunt o multime de "pusti" d-aia, pe care nu-i poti tine altfel în frâu. Ce poti sa faci?
- ...In tabara, însa, am sa merg. în august zici ca e?
- De la 20 iulie, la 20 august.
- Tocmai bine.
318
//. PRIMUL DONJUAN
28 mai
M-am apucat serios de Romanul unui om sucit. Trebuie sa-l scriu. Am modificat mult vechiul plan. Nu mai îl scriu la persoana I; prefer sa fie un roman naturalist, cu descrieri multe si cu dialoguri. Am sa pun si analiza; mie mi-a placut întotdeauna sa ma analizez pe hârtie. Nu reusesc întotdeauna sa ma gasesc asa cum sunt, pentru ca ma înfierbânt la seri? si uit realitatea. De aceea petrec ore frumoase când citesr Jurnalele mele. Mai la fiecare pagina apar altul.
Oare sa fiu asa în realitate? Sau toate marturisirile mele nu sunt decât produsul fanteziei? Eu stiu ca de cele mai multe ori sunt sincer când scriu, când scriu mai ales pentru mine. Daca nu-mi place, mp totul si zvârl în foc. Câte
