- Ce presedinte, sefule?! Jocuri de societate, pupam ca leii!... Seara, "seful" a venit cu un tânar livid si serios, pe care ni l-a
prezentat: Gabriel.
- Noi îi zicem "Malec". E student si el, saracul, la Drept.
Râdea familiar. Apoi, catre Gabriel care nu îndraznea sa treaca pragul:
- Ma "Malec", ma! Hai ba, studenteste!...
în mansarda se facu, dintr-o data, tacere stânjenitoare. Fetele se adunasera lânga soba si asteptau. Comitetul era încurcat. Eu zâmbeam si ofeream scaune
noilor-veniti. Nonora îi privea provocator. "Seful\' uitase sa-si scoata galosii, cu ochii la ea.
- Domnisoara e studenta?
146
\'-Nu.
- Pacat, am fi fost colegi. Fetele râsera. Gaidaroff interveni.
- Nu suporti vizitele fara galosi? "Seful" hohoti, fericit.
- Esti bun! Ce zici, ma "Malec"?
"Malec", livid si serios, privea pe Nonora. Fu ajutat sa-si desfaca paltonul. Se aseza pe scaun, fara sa multumeasca. Iarasi tacere.
- Pe mine ma cheama Gabriel...
- Stim, ne-o spuse domnul...
- Elefterescu, Elefterescu... îti place, ma "Malec"? îmi uitara numele.
- Ca la Cluj, ma, cu ungurii. Ma iertati ... era sa-i înjur... Asa-s eu, patriot. Tata-meu, spaima jidanilor... Sunteti antisemiti?...
Verva domnului Elefterescu ne stânjeni. La rastimpuri, eu riscam câte un: "Da, da..."
"Seful" ne-a vorbit de bataile lui, la Cluj, cu sublocotenentii.
- A fost lata rau. O data esti student! Unuia i-am zis numai atât: "Ma?\'... A fugit, saracul. Râdea magulit.
- Eu nu-s omul sa ma dau înapoi când e vorba de patriotism!... Noi aprobam.
"Malec" privea pe Nonora, fix, resemnat, livid. O
enerva. întorcea ochii, schimba scaunul, se prefacea plictisita. "Malec" o privea, calm.
- De ce te uiti, domnule, asa la mine?
întrebarea izbucni înfuriata. Domnul Gabriel tresari si întoarse capul ordonat, fara sa raspunda. "Seful" facea haz.
- Asa-i ca-i nostim?... Am spus eu c-o sa petrecem bine... Studenteste!...
Auzeam si de sampanie. Aia la miezul noptii. Nu va dau voie mai înainte, nici mort! Eu beau doua pahare, sa stiti! Nu ma cunoasteti... Ce zici, ma "Malec"?...
S-ar fi spus ca, jvialec" se încorda sa zâmbeasca. Nu izbuti decât sa-sr frece pleoapele si sa-si subtieze buzele.
- Asa-i firea lui, tacut. Azi e mai vorbaret, înca... sa-l vedeti când îl cearta nevasta-sa... Rumoare.
- E casatorit?...
- Da, din liceu... Si are o nevasta frumoasa... Paria d\'italiano con me e con altri...
Mansarda se însufleti într-o clipa. Fetele îsi ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul Gabriel. Presedintele se lumina. Gaidaroff se apropie si îi oferi tigari. Domnul Gabriel se facu palid, aProape cadaveric. Situatia era ciudata, cu nelinisti comice, grotesti, Gagice. "Seful" râdea.
147
- O nevasta... Si bine a facut: are acum casa, masa, ce-i trebuie... El ? la slujba, nevasta-sa la Universitate... fericiti...
Domnul Gabriel facu iar eforturi sa zâmbeasca. Nu izbuti. începu atunci sa priveasca, înghetat, pe Nonora. Privire iritanta, care tulbura, i insinueaza spaime de cosmar, deprima, nimiceste siguranta. Nonora se ridica de pe scaun.
- Eu plec.
Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam în seninatatea lui glaciala. Se scutura. Apuca paltonul, palaria si fugi. N-am avut nici timpul sa-i aprind lampa pe scara de lemn. îl auzeam, înspaimântat, cum aluneca, trosnind treptele.
- Ce facusi, ma "Malec", ma? Unde plecasi? Stai, ma, sa petrecem cu
studentii... sampanie, jocuri, ma!...
