"Seful" se întoarse zâmbind.
- Asa face el... Dar îi baiat bun...
începu sa vorbeasca. îl ascultau toti, înciudati. Radu fuma mult, Nonora era enervata. Sopti.
- Astia ne-au stricat petrecerea!...
Atunci se auzira bulgari moi în geam. Aplecându-ma, zarii prin ferestruica pe
"Malec". Domnul Elefterescu îi facu senme. Ne priveam unii pe altii, fara sa întelegem.
- Plânge, saracul... Ma duc si eu.
Mi se paru atunci ca în mansarda se facuse frig. înfundai lemne în soba. "Seful"
strânse câteva mâini, zâmbind trist.
- Pacat de sampanie...
Dupa ce am auzit poarta închizându-se, jos, în curte, am rasuflat. Presedintele era furios.
- Cine i-a adus, domnule?...
- Salbatici...
- "Malec" sufera de un început de idiotie... Vicepresedintele îsi rosti parerea domolit si clar.
- Asta i-a venit, cred, din însuratoare...
N-am izbutit sa uitam aventura decât aproape de miezul noptii. S-a risipit din mansarda atmosfera de straniu grotesc, pe care o lasase tonul si privirile lui
"Malec", si verva suspecta a d-lui Elefterescu, student la Politehnica. Mâneam si umpleam pahare cu vin rosu. Gaidaroff se asezase lânga Mariuca, Radu lânga Nonora, medicinistele între membrii comitetului, "Florenta" între cei de la Drept, Bibi între mine si Andrei. Bibi era cea mai tulburata de vizita si de concluzia acra a vicepresedintelui. Se întristase si privea pe Andrei, numai pe Andrei.
148
Dupa sampanie se acceptara jocurile. Eram toti prea veseli. Eu ghiceam urmarile unei încercari ciudate, expansivitatea crizei depasite, un surplus de energie care trebuia cheltuit.
S-a întâmplat faptul de care ma temeam de la începutul jocului: sa sarut pe Nonora... Si ceilalti care savurau spectacolul, socotindu-ma timid...
Nonora era calma; îi luceau la rastimpuri ochii ca un taciune, apoi se adumbreau tristi.
- Haide, începe... nu ma plictisi...
- Pe frunte?
- Daca esti pervers...
- De câte ori? încercam eu sa prelungesc.
- Tu începe, îti spun eu când sa te opresti.
...Si ceilalti care se desfatau... Cum era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel pe Nonora?
- Una... doua... trei... cinci... noua... cinci... patru... Numarau baietii. Nonora ma opri obosita. Râdea.
-Nu stii...
Eram tulbuut, furios. Trebuia sa ma apar, si nu izbuteam sa încep fraza.
- Cu public, fireste ca nu stiu... -E inutil; te lauzi...
M-am desteptat, dimineata, întristat. As fi vrut sa însemn într-un caiet cele ce se petreceau în suflet. Pierdusem, însa, obiceiul Jurnalului. S-apoi, nici nu întelegeam nimic. Lasam sa ma poarte viata, cercul, presedintele, Nonora, Bibi... Am adormit iar. Am visat vise stranii, cu barbati care ma strigau: "Sefule, sefule, te cheama ŤMalecť!"...
Ne vedeam aproape în fiecare zi. Nonora aducea cele mai multe obiecte pentru tombola. O întovarasea Radu, încarcând pachetele în trasura si aprinzându-si nemultumit tigara de la tigara. Radu continua sa adoarma în zori, dar nu lipsea de la nici o întâlnire cu Nonora. Când ramâneam singuri, îmi lauda ochii Nonorei, buzele, pulpele, soldurile, pielita. îmi povestea mângâieri, retinute de pumnul ei, deasupra genunchilor, la cinematograf; sarutari prin ganguri, pe strazi dosnice. Toate acestea nu ma tulburau. Ma interesau ca un fapt nou si ciudat. Nonora, care banuia indiscretiile lui Radu, ma privea provocator în ochi.
încerca sa ma supere, oprindu-se în mijlocul vreunei anecdote:
-Ł7nu întelege...
Stiam ca Nonora nu crede ceea ce spune. Dar ma umileau privirile blajine ale fetelor si superioritatea vulgara a baietilor. Si, cu toate 149
acestea, suportam situatia cu un amestec de placere si plictiseala, pe care nu-l întelegeam. As fi putut ramâne într-o seara singur cu Nonora, sa ma apropii, s-o îmbratisez barbar si s-o sarut aspru, lung, înabusitor pe gura. Stiam ca mai mult nu se poate. Ascultasem de atâtea ori tângu-ielile lui Radu; cum îl atâta, cum îi râde fierbinte aproape de obraji, cum îl saruta, cum se lasa mângâiata, cu dintii strânsi, dar cu pumnul pe mâna lui umeda, s-apoi îl vestejeste, zâmbind dracesc: "Acum ajunge! Hai, mars!..."
As fi putut face si eu acelasi lucru. De ce îl evitam, rezumându-ma sa fiu socotit un exemplar ciudat de puritate, de nevinovatie, când suportam si eu aceeasi mediocra viata sexuala ca toti ceilalti, purtat de întâmplari?...
Nu-mi întelegeam pornirea catre Nonora. Când mi-a spus cea dintâia oara pe nume, am fost fericit. N-am avut curaj sa ma întreb daca mi-e draga. Dar simteam ca altceva ma ispiteste si ma desfata în apropierea ei. Stiam cât de anevoie izbuteam sa citesc nemteste dupa ce pleca Nonora. Mi-aminteam atâtea pagini neîntelese, din pricina ca pastram în nari înca prea proaspata mireasma ei si în ochi se furisau scenele povestite de Radu.
Mi-era teama de ea, si o doream. Surprinzându-ma dorind-o, eram umilit, ma mustram, ma insultam. Treceau câteva ceasuri si iar ma descopeream asteptând-o.
