Duduia cu cearcane sfârsi gama corect, provocator.
- Numele d-voastra si facultatea?
- Nonora... Drept si Conservator. Baietii.
- Aaa?!
A doua zi au început repetitiile. într-o dupa-amiaza, fetele, în cealalta, baietii.
Aceasta a nemultumit pe baieti. Veneau târziu, fumau si nu erau atenti la dirijor. A trebuit sa se accepte repetitii comune. Baietii se adunau cu o jumatate de ceas mai devreme. Unii îmi cereau politicos iertare ca ma întrerup.
Si începeau sa discute greva studenteasca. Erau câtiva îndârjiti, altii purtati de curent, altii împotriva.
- Dumneata ce crezi?
Eu nu voiam sa cred nimic. îi ascultam. De cum sosea cea dintâi fata, discutia se înflacara.
- Selectia prin sex, gândeam eu.
Fetele s-au plâns presedintelui ca "se face politica". Si presedintele a interzis-o, ca prilej de dezordine. Daca domnii colegi vor, sa discute problema în alta parte, pe îndelete.
Repetam Gaudeamus igitur... Se pogora în mansarda, prin fum de tigara, printre carti, pareri dintr-un Heidelberg ce înviaza. Era cald îmre peretii albi, si ne bucuram ca afara ninge, si ninge mult. Corurile strabateau prin ferestruici si înviorau strada. Fetele ajunsesera prietene. Se adunau în jurul sobei de zid, rasfoiau intrigate carti germane. Le ghiceam cum, seara dupa seara, sunt tot
mai ispitite de mansarda mea. La început, îmi marturiseau nelinistea cu care pasisera într-o odaie scunda, fara covoare, cu rafturi multe si tigari fumegând.
Era atât de nou, de nebanuit... Se surprindeau, apoi, dorind ceasul repetitiei.
Era "simpatic".\' Poate visau, poate îsi aminteau romane sau poate nadajduiau...
Nonora era tot mai provocatoare. Nu alegea. Zâmbea fiecaruia, accepta cât de multi curtenitori, îsi lasa admirati cu pleoape apropiate genunchii, sânii, umerii.
Supara fetele, pentru ca cerea în fiecare seara tovaras care s-o conduca acasa.
Sedusese si pe presedinte, care acum d întreba, în discutii:
- Domnisoara Nonora ce crede?...
într-o dupa amiaza, am vazut cum se lasa sarutata, la capatul se de un student frumos si prost.
- Esti obraznic... Mi-ai luat tot rouge-u\ de pe buze...
- Atât?
Se împrietenise cu Bibi. Veneau împreuna la repetitii.
142
- Cine îmi scoate sosonii?
Poate vorbise si pentru mine. Se aplecau cinci tenori.
- încet, încet!... N-am oferit decât sosonii!...
Favoriza pe Radu. îl întâlnise într-o seara la mine, si poate i-a placut urâtenia lui de miop voinic si cinismul celui care se lasa stapânit de soarta. Radu era singurul prieten de care nu ma despartise toamna. Pe ceilalti îi vedeam rar si comentam lucruri neînsemnate. Erau furiosi ca îmi înstrainasem mansarda unui cerc de necunoscuti.
- în curând ai sa ajungi antisemit...
Pastram aceeasi intimitate în vorba. Dar eu îmi cautam prieteni noi. Radu îmi era aproape un prieten nou. Descopeream în el, dupa ce ne desparteam, atâtea daruri pe care noptile sfârsite în cârciumi nu le naruisera...
Si Radu venea în fiecare seara la mine, de când aflase ca vine Nonora. O
întovarasea numai el acasa. Nonora îl prefera studentilor, pentru ca era inteligent, cinic si "spiritual". Ceilalti erau frumosi si vulgari. Continua, totusi, sa se lase îmbratisata de toti cei care îndrazneau. Saruta cu buzele desfacute, cu capul rasturnat. Se plângea apoi ca "salbaticii îi luau tot rouge-ul".
Bibi mi-a prezentat pe Andrei: înalt, spatos, brun, cu priviri de muncitor ambitios. Voia sa ajunga inginer sef. Inteligent si volubil, se prefacea curios de stiinta, dar îsi ascundea cu greu ambitia. El voia sa ajunga inginer sef. Mi s-a parut ca Bibi îl iubeste. M-a întrebat a doua zi cum îl gasesc? L-am laudat, fireste. Bibi s-a tradat.
- Ai vazut ce sprâncene are?...
La cea dintâi întrunire am mai cunoscut sumedenie de studenti. Nu credeau în fagaduielile presedintelui: persoana morala, juridica, camin, colonie. Se simteau însa bine în acea sala de muzica, alaturi de atâtea fete frumoase si baieti destepti. Presedintele izbutise sa capete semnatura rectorului pentru un act însemnat, izbutise sa smulga o subventie de la Prefectura si aprobarea pentru colinde, festival, tombola. Avea întotdeauna geanta plina si era întotdeauna grabit. în mai putin de douazeci de zile alcatuise un cerc recunoscut, înscrisese membrii, gasise sediu provizoriu, împartise sarcinile comitetului. îsi pregatea, în acelasi timp, teza în laboratorul de balneologie, cu halat alb si fruntea încretita.
Membrii îi erau recunoscatori pentru un singur lucru: ca le dadea prilej sa se întâlneasca si sa se amuze. Studentul înalt, care sta totdeauna lânga usa, a fost poreclit "GaidarofF\'. E singurul care întrerupe lectura proceselor verbale ale sedintelor de comitet, fara sa fie chemat la ordine. Colegii l-au îndragit si îl
bat cu bulgari dupa fiecare repetitie.
143
La a doua întrunire s-au platit cotizatiile. Un fapt care m-a uimit: n-a protestat nimeni. Dupa ce s-a sfârsit adunarea, am trecut toti pe terenul de fotbal, vecin liceului, ca sa ne batem cu zapada. Loveam îndârjit, cu deosebire în presedinte, care interzisese manusile si bulgarii prea pie-trosi. Taberele s-au despartit în câteva clipe. La dreapta mea lupta No-nora, aparându-se cu servieta, chiuind, îndemnând, blestemând. Aple-cându-ma sa strâng bulgari, simt zapada pe gât, pe par. Nonora râdea provocator, cu capul rasturnat.
- Dumneata tradezi...
