- E discreta; lamuri Paul.
Ma îmbujorasem. I-am mintit, spunând ca ma doboara somnul. Am alergat pâna acasa, fluierând. Am adormit spre dimineata, dupa ce citisem de cinci ori singura pagina din Jurnal. Am adaugat: .,Niska s-a logodit cu un anume Paul, insipid si frumos. Nu-l iubeste. Cu atât mai rau pentru Niska. A acceptat rugamintile tânarului din lasitate. E tot atât de mediocra, ca si oricare alta sentimentala. Niska va urma perfect dramul prezis de mine: sinucidere spintuala prin casatorie, slabiciune sl provincie."
Nu spusesem Niskai vila ia care locuiesc. Câteva zile, am privii nv>ea din cerdac si am scris povestiri. Doream s-o revad, doream sa • :>> "esc cu Bibi, sa-i cer amanunte asupra lui Paul-dar asteptam sa fiu Pe deplin lini?!
Noptile, r n pe câmp, printre capite cu umbre tulburi. Ma culcam între gpopi, cu ochii în cer dobrogean. Noaptea si singuratatea ""\' descopereau în suflet puteri nebanuite si elanuri, si porniri Le cule-Beam pe toate si le ascundeam în mine:
"Cândva, voi avea nevoie..."
Pe Bibi am întâlnit-o într-o dimineata, în gradina restaurantului. %epta pe Andrei. Era neagra, frumoasa si fericita. Mi-a spus ca Niska s~a suparat mult pe mine. Mi-a batut inima.
- De ce, Bibi?
201
- Pentru ca ai disparut fara sa-i ceri adresa; pentru ca ai pomenit logodnicului ei de ramasagul acela absurd...
- Bibi, eu cred în cele ce spun. Paul e un imbecil... Niska n-are sa fie fericita...
- Vorbesti ca un elev de liceu... Mai au doi ani; timp destul sa se cunoasca.
- Bibi, fecioria logodnei nu se pierde decât o singura data.
- Sa ma supar?
- Eu vorbesc deschis. Nu înteleg ce a hotarât-o pe Niska...
- El.. O plictisea cu declaratiile, cu amenintarile... De altfel, nu e un baiat rau. îsi ia, la anul, licenta... Va fi profesor de matematici pâna ce va sfârsi Niska... Apoi, vor pleca amândoi la Paris.
-Mediocru...
- Tu judeci altfel, ca un romancier, ca un filozof.
- Abuzezi, Bibi...
- Asa e. Tu vrei ca toti sa-ti semene.
- Gresesti. Eu vreau ca viata Niskai sa semene Niskai. Ea voia altceva. Paul e o confirmare a prezicerii mele din noaptea Floriilor. Ca prezicator ma bucur, dar ca prieten...
A venit si Andrei: mai negru, mai spatos, mai bine dipus. S-a aratat fericit de întâlnire.
- Pentru ca te-am gasit, vei mânca cu noi.
Paul si Niska plecasera la Constanta, cu o barca automobil.
- Primul voiaj împreuna.
- înaltator, socotii eu.
- Riscant, crezu Bibi.
- Si scump, încheie Andrei.
De atunci, ne întâlneam în fiecare zi. Niska era tot mai prietenoasa, si tot mai adânc îi patrundeam în suflet. Paul se plictisea si încerca sa ma evite cu siretlicuri stupide. într-o seara, Niska mi-a soptit:
- Mâine, înainte de baie, viu sa te iau de la vila. Nu vreau sa stie si Paul.
Am acceptat multumind; cu bucurii în suflet, nebanuite Niskai. A venit
dimineata. Am iesit amândoi pe câmp, vorbind. Pe mine ma ostenea un gând:
"Daca as minti pe Niska, insinuindu-i ca o iubesc?..." Am primit porunca gândului, ca o usurare. Printre snopi în capite, coboram catre ape.
- Niska, trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata Japonia...
- Tu ai s-o cunosti? -Da...
- îl iubesti, Niska?
202
Am râs amândoi, privindu-ne.
- Eu n-am sa iubesc decât un om mare...
- încearca sa-l ridici pe Paul.
Nu credeam nici unul în aceasta depasire a mediocritatii logodnicului.
