Oare nebunia e simplă ca un salt de închipuire ― definitiv ― în intervalul unei bătăi de pleoape?

După cele douăzeci de poeme care alcătuiau un ciclu aparte, urmau "culorile", alt ciclu. Din caiet căzu o garofiţă sălbatecă.

Pe foaie, atît: ,,Mi-a dat-o Monica", şi urma garofiţei presate.

Garofiţă îşi reluă locul. Trecură mai departe.

ROŞU

Garofiţa

Garofiţă de cîmp, pe care ţi-a dat-o o fată, îţi răsare deodată printre gînduri,drăgălaşă şi minusculă, ca apariţia Scufiţei Roşii în pădure printre copacii gravişi enormi.

Fragi

Întîia cofiţă cu fragi ai verii ţi-o întinde o ţigancă zbîrcită, pe stradă.

Dacă în acea clipă îngerii frăgezimii nu te împresoară şi nu simţi că tu însuşi,în mirosul fragilor, eşti o cofiţă cu fragi ― spune ţigăncii că-i prea scumpă şi n-o cumpăra.

Cireşele

― Cît îi chila?

Domul cu ochelari pevîrful nasului e gros, concret şi se tocmeşte, şi-n faţa luitoate cireşele din coş roşesc ca dragostea în faţa dragostii.

De ce se vînd cireşele oricui?

Zmeură

În clipa cînd Salomeea a sărutat pe buze capul în sînge de pe tipsia de argint,sîngele lui Ioan avea parfum dezmeură.

Rodii

În rodii e copilăria rubinelor.

Dar rodiile nu se vînd la bijutier.

Harbuzul

Miez de harbuz! La gura sobei, astă-iarnă, coceam castane şi te doream,privind în jarul arzător risipa ta.

Acuma-i vară. Aş coace o castană aromată în răcorosul tău jar ― dar nu-s castane.

Ouă roşii

― Hristosa înviat!

Pac.

― Adevărat a înviat!

Pac.

De ce se boxează ouăle tocmai în amintirea lui Hristos?

Maci

Roşu erafesul turcului bătrîn, care, în copilărie, la Constanţa, spunea poveşticu Hogea Nastratin. Avea o barbă albă ca pilaful, şi fesul ― între cer şi mare ―

era singurul roşu de pe lume, dintrecer şi mare.

Duceţi-vă, maci, la malul Mării Negre, pe mormîntul turcului bătrîn.

Cofetărie ambulantă

Roşul sticlos ca ochii iepurilor de mosc al formelor de zahăr de pe tavacofetarului din colţul uliţei!

Cucoşul roşu. Iepuraşul roşu! Palatul roşu.

Da. Palatul roşu. Numai cu cinci parale am cumpărat un palat cu turnuri şicreneluri, care-ţi încleia degetele şi-ţi roşea buzele.

Care palat poate da mai multă fericire unui copil!

Copilărie, castelană a unui palat de zahăr înroşit, seniorul nu se mai întoarce.

Ouă de lemn

Oul misterios, cu miros de lemnărie albă.

Un ou roşu, în el altul albastru, altul violet, altul galben, altul verde, altul,altul, altul...

Oul de lemn: perspectiva infinitului, jucărie într-o mînă de copil!

Inimă! Cîte am?

Pomuşoară

În plină iarnă, cînd gospodina moldoveancă îţi oferă dulceaţa de pomuşoară

― foc bengal în linguriţă ― cît regreţi că astă-vară niciodată nu te-ai abătut spre fundul livezii, să vezi iluminaţia carmină a tufelor de pomuşoară!

Aşa e şi cu noaptea Învierii. La Crăciun o doreşti. În sîmbăta Paştelui însă teculci, hotărît să vezi Învierea la anul.

Dormi lîngă bucurii. Cînd te deştepţi e prea tîrziu: se-ntunecă.

Pastă de dinţi

Dece poezia se ocupă atît de mult de flori şi ocoleşte pasta de dinţi?