― Nu pot. Îmi intră perfect în palmă! Parcă-i făcut pe măsură! Să ştii că eu l-am pierdut!
― Să ştii că ţip... tare!
O sărutase, pe gură, în plin.
― Miroşi a tutun!
― Am şi gust de tutun: nu?
― Nu ştiu, nu mă interesează!
― Încă o dată.
― Du-te!
― Vino!
― Să ştii că nu-ţi mai vorbesc!
― Da. Mă săruţi.
― Eu?!
― Facem o experienţă.
― Lasă-mă!
― Cu ce te pudrezi?
― Eu???
― Da-da! Am simţit în colţul gurii gust de pudră.
― Vai, ce mincinos! N-ai decît să mă ştergi cu batista!
― Te-am şters cu buzele!
― Numai obrăznicii spui!
― Şi fac.
― Încearcă!
― Mulţumesc.
― Ce om! Parcă eşti un copil!
― Puiu?
― Te rog să nu mă ofensezi! Nu ştii să te porţi cu femeile!
Se smuncise şi plecase, dar nu înspre casă. O apucase către sat, foarte grăbită.
Pe o distanţă mai lungă, toate supărările au vreme să se convertească. Mai ales că
Rodica nu putea suporta tăcerea. Irezistibil, ca o pasăre obligator limbută, deschisese gura, hărţăgoasă:
― Să ştii că nu te pot suferi!
― Fii calmă, te rog!
― Iar eşti obraznic!
― Nărav!
― Te-au nărăvit "doamnele" dumitale!
― Nu toate! Rodica, de exemplu...
― Nu mă tutui. Fii respectuos! Eu nu-s a dumitale!
― Domnişoara Rodica, de exemplu...
― Lasă ironiile fără sare!
― O fată de la "Humpel"!...
― Aşa se vorbeşte?
