― Nu mai pot! Uf! palpitase Rodica.
― În braţele mele!
― Lasă-mă. Nu profita!
― Odihneşte-te.
― Dă-mi pace!
― Nu fac nimic. Cuminte ca o bancă!
― Ce apucături de "băiat" ai!
― Cu-aşa ceva în braţe nu-i de mirare!
― Vai, ce limbaj!
― Vai, ce bluză!
― Să ştii că mi-o rupi!
― Trăiască acul de cusut!
― Am să-ţi cos buzele!
― Cu ce?
― Cu acul.
― Unde-i?
― Vai, să ştii că ţip!
― Fii discretă!
― Iar eşti spiritual?
― Preferi brutalitatea?
― Lasă-mă-n pace!
― Ai să te plictiseşti.
― Vai, ce impertinent eşti!
― Ţi-a căzut pelerina.
― Ridic-o, eşti cavaler.
― Nu fugi?
― Ridic-o ş-ai să vezi!
O prinsese de un picior, ridicîndu-i cu cealaltă mînă pelerina întunecată ca umbra unui copac.
― Poftim pelerina.
― Lasă-mi piciorul!
― A căzut: vreau să-l ridic!
― Nu te obrăznici!
― În genunchi în faţa piciorului!
― Îl meriţi, ştii unde!...
― Ştiu numai că-l merit.
― Să-i lustruieşti botina!
― Şi cizmele de călărie chiar, nu numai botina, botinele-s mai joase!
― Vai, ce obraznic! Lasă-mă!
― Am găsit un genunchi!
― Lasă-l!
