― Vai, Olguţa!
― N-ai frică.
― Olguţa, cădem!
― Nu te las eu!
― Olguţa!
― Monica!
Monica închise ochii. Obrajii Olguţei ardeau.
― Stai, duduiţa moşului, că ameţeşti, o potoli moşneagul, aducînd scrînciobul din cer în puterea braţelor.
― Moş Gheorghe, vreau să merg călare, strigă Olguţa bătînd cu piciorul în scrînciobul oprit.
― Te-nvaţă el moşu, da odihneşte-te oleacă.
― Uf! Tare-i bine, da nu mai pot! răsuflă Monica, înviind din noaptea valurilor la lumina portului.
― M-am odihnit, moş Gheorghe. Iar încep! Hai şi mata, moş Gheorghe.
― Stai, că mă dau jos! ţipă Monica.
― Ş-acuma să mă vedeţi pe mine, îi vesti Olguţa ridicîndu-se la loc în norii de asfinţit, de culoarea lor.
― Rău te-ai înfierbîntat, duduiţa moşului.
Culcată pe lăicerul întins de-a lungul prispei, Olguţa zîmbea şi gîfîia cu capul pe genunchii Monicăi.
― Nu mai pot! Uf! Nu mai pot! Moş Gheorghe, să-mi aduci aminte... am să-ţi spun ceva. Monica, pune mîna aici.
― Vai, ce tare-ţi bate inima!
Ar fi putut scutura un mănunchi de bujori cu bătăile inimii. Mîna Monicăi fugi spre frunte.
― Dă-mi apă, moş Gheorghe... Multă.
― Vai de mine! Vrei să cazi la pat, duduiţă?
― Dă-mi, moş Gheorghe, nu mă lăsa!
Moş Gheorghe intră în casă oftînd.
― Tu eşti teribilă, Olguţa!
― Ei!
― Da. Mie-mi vine ameţeală.
― Nu se poate. Aşa crezi tu... Eu aş vrea un scrînciob mare-mare-mare, un scrînciob de aici pînă la Iaşi. Ştii ce-aş face?... L-aş lua pe moş Gheorghe şi dintr-o dată l-aş lăsa la Iaşi.
― L-ai lua de aici?
― Cînd începe şcoala, nu acuma. Şi după asta aş lua şcoala şi aş zvîrli-o în iaz, şi-n locul şcolii aş duce casa lui moş Gheorghe...
Tăcură, urmărindu-şi gîndurile... Monica îşi închipui un scrînciob care ar duce-o în cer, la bunica.
"Fără Dănuţ?..."
"Fără de bunica?..."
Monica privi spre curtea boierească. Acuşi trebuia să vie şi Dănuţ... În sufletul Monicăi bucuria năvăli ca o roşeaţă pe obraji... Scrînciobul pornise gol în cer.
Vocea Olguţei răsună energică.
― Ascultă, Monica, eu aş vrea un scrînciob din România pînă în America. Tu ştii că în America e cel mai mare fluviu din lume?! Eu îl aduc în România.
― Şi dacă-i mai mare decît România?
― Nu-i nimic. Şi peste ţara mea, îl pun împărat pe moş Gheorghe.
― Şi tu?
― Eu îs împărăteasă... Da eu mă dau în scrînciob.
― Şi cu regele Carol ce faci?
