― Anglia.

― Te-ai depărtat.

― Uf! Nesuferit eşti cu...

― ...cadourile tale, completă Herr Direktor.

― Cu enigmele tale.

― Draga mea, cadoul fără enigmă e ca o cucoană cinstită: nu interesează!

― Grigore!

― Tu eşti interesantă din alt punct de vedere!

― Poftim, moşu Puiu.

― Dănuţ dragă, tu mi-ai adus cleştele de unghii! Eu ţi-am cerut foarfecele.

― Grigore, nu te mai strîmba. Isprăveşte cu subtilităţile.

― Bine, o să-mi plătiţi cleştele.

― Ţi-l plătesc.

1 Să fie blestemat cel care se gîndeşte la ceva rău (fr.).

Tacticos, Herr Direktor tăie sfoara, o strînse ghem, desfăcu învelitoarea descoperind o alta de hîrtie de mătase, le pături...

― Asta-i farsă!

― Mă rog...

― Eu cred, Herr Direktor.

― A ta va fi împărăţia cerurilor. Uitaţi-vă în sus. Un-doi-trei...

Zvîrlite-n sus chimonourile japoneze se desfăcură şi căzură iluminate de auriu şi roşu ca făşii desprinse din cerul legendelor nipone.

De-o vrîstă cu Olguţa şi Monica, doamna Deleanu îngenunchie pe covor, asupra minunilor.

― Iorgule, am scăpat de femei. Acuma e rîndul tău. Copiii vin la urmă. Fuu!

Da cald mai e!

― Scoate-ţi surtucul, măi omule!

― Simandicoasă doamnă, se poate?

― După aşa surpriză eşti suveran.

― Uite, Iorgule, adevărate ţigarete orientale. Excelente. Fiindcă-s fără carton ţi-am adus o ţigaretă.

Galbenă şi plină, ca tăiată într-un miez de ananas, ţigareta de chilimbar deşteptă zîmbetul pomului de Crăciun pe chipul domnului Deleanu.

― Herr Direktor, aş vrea să-ţi spun ceva.

― La dispoziţie.

― Nu. La ureche.

― Poftim urechea.

― Herr Direktor ― nu te supăra ― eu aş vrea să-i dau Monicăi chimonoul meu. Ştii, mie-mi place foarte mult, dar mi se pare că Monicăi îi place şi mai mult.

― Vino să te pup, gură de aur.

― Şi eu, Herr Direktor.

― Olguţa să nu crezi că te-am uitat! Acuma vine rîndul vostru. Chimonourile erau pentru cucoane.

― Herr Direktor, şopti Olguţa, te rog dă-i-l tu. Ştii, mie nu-mi vine.

― Dragii mei, să isprăvim cu buclucurile, începu Herr Direktor acoperind cu mînile saltarul de jos... Olguţa, tu eşti cucoană?

― Nuu, Herr Direktor.

― Bravo ţie. Tu eşti în partida mea... Aşadar chimonourile sînt ale cucoanelor... Monica nu te superi? Ia să vedem cum îţi vine. Unu-i mai mic, acela-i al tău... Hocus-pocus-filipus!...

Cu o surprinzătoare dibăcie, Herr Direktor o metamorfoză pe Monica într-o clipă.

― Ia să vedem... măi, da frumoase-s japonezele! Mă mut în Japonia.

― Monica, scoate-ţi cozile afară... Aşa. Vino să te sărut.

― Tante Alice, da Olguţa?... Nu vreau aşa, şopti ea în braţele doamnei Deleanu.

― Lasă, nu te îngriji, Monica. Olguţa are destule.

― Merci, moşu Puiu.

― Hopa!

Luînd-o în braţe, Herr Direktor o aşeză pe divan şi se dădu îndărăt măsurînd-o prin monoclu.

― Alice, schimbă-i pieptănătura. S-o facem japoneză de-a binelea... Merită

Japonia!