― Actul de naştere, pe care nu-l ascund; monoclul pe care-l arăt ostentativ; şi succesele... care se ştiu!
― Ta-ta-ta! Lasă părul să crească. Atunci să te vedem!
― Prefer să fiu calomniat!
Pentru Herr Direktor, de la trei centimetri în sus, începeau pletele: poetice, deci nefaste; necivilizate, deci neigienice, inestetice şi incomode pe deasupra.
Nici sub formă de musteţi nu îngăduia părul: "această pacoste pentru bărbaţi, chiar, sau mai ales cînd îl poartă femeile".
― Herr Direktor, cînd ti-i mărita ai să-ţi tunzi nevasta? îl întrebă Olguţa.
― Olguţa, de cîte ori nu ţi-am spus că numai femeile se mărită! intervenea doamna Deleanu.
― De ce, mamă? Vreau eu să mă însor Cine nu-mi dă voie?
― Eu.
― Da eu vreau să mă însor. Eu nu-s femeie. Spune, Herr Direktor, ai să-ţi tunzi nevasta?
― Nu.
― De ce?
― Fiindcă n-am să mă mărit, cum spui tu.
― Nici n-ai să te-nsori, cum spune mama?
― Nici... Umberufen! (1) adăugă el, bătînd cu degetul în lemn toaca superstiţioşilor.
― Nici eu, aderă Dănuţ.
― Atunci tunde-te, încheia logic şi violent Olguţa.
"Să nu fie de deochi!" (Germ.)
Dănuţ amuţea. Ca să nu-l tundă ar fi fost în stare să se însoare chiar.
― Cine-i?
― Eu, sărut mîna, se recomandă Profira pe nevăzute, în afara uşii odăii de baie. Întreabă coniţa dacă v-aţi botezat... Simţind c-o pufneşte rîsul, Profira se bătu cu palma peste gura nelegiuită. ...Că de nu, să chemăm părintele din sat: aşa a spus coniţa.
― Spune amfitrioanei că nu-mi ajunge un popă; să-mi trimită un care de popi. Aşa să spui.
Rînd pe rînd, Dănuţ turnase de băut buretelui, din cana cea mare; suflecase la loc o mînecă nesupusă; întinsese prosopul... Acum venise rîndul coloniei.
Dănuţ desfăcu şurubul dopului metalic.
― Cine-i?
― Careul de popi sau carul de popi, cum spune Profira. Pot să intru, Herr Direktor?
― Nu se poate, răspunse dîrz Dănuţ, cu sticla de colonie în mînă.
― Nu te-am întrebat pe tine, Buftea! tună Olguţa.
― Intră, Olguţa. Dănuţ, tot în război sînteţî? Dănuţ se bosumflă. Dintr-o aruncătură de ochi,
Olguţa văzu tot, şi uită însărcinarea cu care pornise din sufragerie.
― Herr Direktor, hai să-ţi arăt eu cum faci tu cînd pui colonie.
― Ia să văd.
― Toarnă, porunci ea umilitului paharnic.
― Toarnă-ţi singură.
― Ba tu să-mi torni. Aşa ţi-a poruncit Herr Direktor.
― Toarnă-i, Dănuţ.
― Auzi!... Toarnă bine: asta nu-i joacă!
"Eu m-aş face că torn şi l-aş lovi cu vîrful... sau l-aş stropi în ochi din greşeală", medită Olguţa răzbunări în locul lui Dănuţ, care turna cu mînie, dar conştiincios.
― Herr Direktor, mai întîi tu stropeşti covorul... Desfăcîndu-şi palmele boltite şi le frecă una de alta:
picături acide plouară pe covoraş.
