— Credeam că soțul ei a făcut-o pentru că i-a pus coarne, comentă

Gebhardt.

— Aceasta a fost una din teorii. Dar soțul ei a fost linșat înainte ca toate faptele să iasă la iveală.

Berg nu insistă.

— Cel de-al doilea omor a fost Marlena Druer… poate că aceasta a fost o crimă pasională. Am găsit ceva în camera ei care semăna cu o scrisoare de dragoste. Dar n-a fost violată.

Berg se opri să-și adune gândurile.

— Cel de-al treilea omor a fost în mod evident un viol/omor. La aceste două omoruri nu a existat viol.

Făcu o pauză.

— Ori avem de-a face cu mai mulți ucigași, ori… poate plăcerea omorului a luat locul plăcerii sexuale.

— Lustmord, spuse Kolb. Iar în această crimă, a mers și mai departe pentru a-și satisface impulsul: a ucis un copil. Cine știe ce va mai face în viitor ca să-și satisfacă dorințele.

Berg dădu din cap a repulsie.

— Cum se poate așa ceva? Să ucizi un copilaș?

— Presupun că nu fetița a fost ținta, sugeră patologul. Poate că ucigașul nici n-a observat-o până nu a prins-o pe mama ei.

Kolb spuse:

— Sau poate ea reprezintă o femeie în devenire și asta e ceea ce el detestă. Ucide-o înainte să te ucidă. Freud are o teorie care spune că femeile își doresc în secret să-l distrugă pe bărbat din invidie pentru penisul lui. Și fac asta, trimițându-l să moară în război. Pe de altă parte, bărbații sunt geloși pe femei deoarece ele sunt creatoarele de viață absolute. Ei se răzbună ucigându-le iar și iar în actul sexual.

— Am mai auzit asta, spuse Gebhardt. Nu știu dacă să cred sau nu.

— Sunt de acord cu Doktor Gebhardt, declară Berg. Există și alte motive pentru a face sex în afară de satisfacerea poftei de a ucide.

— Dar adesea cele două se întrepătrund. Amândouă actele implică

pierderea controlului.

Gebhardt spuse:

— Îmi pierd controlul când mă lovesc la degetul de la picior, Josef. Asta nu înseamnă că mă apuc de violuri sau crime.

VP - 277

— Bineînțeles că nu! Ucigașii nu se materializează din eter, spuse Kolb.

Dar nu poți nega, Jakob, că creația și distrugerea sunt cele două forțe vitale primordiale.

— Nu, nu voi nega asta.

Berg încuviință ca și cum Kolb ar fi spus ceva profund. El nu înțelegea toată agitația despre Freud și cum acest evreu vienez ajunsese atât de celebru declarând lucruri evidente.

PATRUZECI ȘI UNU

La trei dimineața, Berg se prăbuși într-un somn plin de coșmaruri și se deșteptă brusc două ore mai târziu, ca în cele din urmă să se ridice din pat pe la șase. Prea obosit ca să încălzească apa pentru baie, se spălă pe corp cu apă rece de la robinet, frecându-și capul și părul până ameți, limpezindu-se de murdărie și de cheagurile de sânge, urmărind cum toate se scurg pe conducta de la bucătărie. Deschise o cutie nouă de lame de ras, și începu să-și radă barba, fără să-i pese de tăieturi, făcându-i chiar plăcere senzația de durere. Își stropi fața cu apă, apoi își puse izmenele, urmate de pantaloni lungi de lână și un jerseu croșetat. Se încălță cu două perechi de șosete și cu cizmele de piele.

Îi era cald, deși avea capul și mâinile încă reci, iar obrajii îl usturau din cauza bărbieritului neatent. Curentul electric oferea puțină lumină în sufragerie, prea slabă ca să-l deranjeze pe Joachim, care era întins pe sofa, cu picioarele spânzurate peste margini. Încet și cu grijă, Berg deschise ușa sobei, aprinse cărbunii și potrivi aerisirea. Câteva minute mai târziu radiatorul se trezi la viață, producând o căldură umedă care se risipea prea repede. Prepară un ibric de cafea. Trecură câteva minute înainte ca apa să

fiarbă și să treacă prin cafea, dar imediat după aceea aroma umplu mica încăpere. Berg se aplecă deasupra ibricului, respirând adânc astfel încât aburul să-i infuzeze nasul și plămânii.

Își luă ceașca aburindă și aruncă o privire pe fereastră, spionând o stradă

pustie într-un oraș învăluit încă în întuneric. Părea să nu existe nicio promisiune de lumină; cerul era înnorat, fără nicio stea la orizont. Sorbi din cafeaua fierbinte până se fripse la buze. Bău și cea de-a doua ceașcă pentru gust, nu ca să se încălzească. Tocmai își termina micul dejun format dintr-o chiflă cu unt și marmeladă, când îl auzi pe Joachim agitându-se. Își ridică

privirea și-l văzu pe fiul lui aproape căzut de pe canapea. Își freca ochii.

— Cât e ceasul?

VP - 278

— Șase și jumătate. Culcă-te la loc.

— De ce te-ai trezit așa devreme, tată?

— A fost o noapte grea. Și cred că urmează o zi și mai grea.

Joachim se frecă din nou la ochi în timp ce se târa spre masă.

— Am auzit că a fost îngrozitor… răzmerița. Mama a fost îngrijorată.

— Am sunat-o. Știa că nu pățisem nimic.

— Totuși, se îngrijorează. A spus…

Berg îi oferi lui Joachim o ceașcă de cafea cu lapte și zahăr.

— Ce a spus?

Joachim luă ceașca și sorbi cu nesaț.

— Mulțumesc.

— Ce-a spus mama ta? mai întrebă Berg o dată.

— Nimic important. Doar că se indispune când în oraș e haos și nu știe nimic despre tine.

— Orașul e mereu în haos.

— Noaptea trecută a fost și mai și