— Că uneori o minte poate fi atât de deschisă încât creierul iese afară.
Berg nu se putu abține să nu izbucnească în râs.
— Da, era de așteptat.
Joachim rămase serios.
— Mă deranjează… că naziștii râd de oricine nu este de acord cu ei.
Uneori îmi exprim părerea. Făcu o pauză.
— Dar alteori nu.
O povară atât de uriașă pentru un băiat atât de fraged. În ce vremuri trăim! Berg zâmbi cu căldură.
— A fi deștept, Joachim, înseamnă și a ști când să-ți ții gura.
— Dar a fi deștept nu e același lucru cu a face ce e drept.
— Toți facem compromisuri, fiule.
— Tu nu faci.
— Ba bineînțeles că fac și eu. Îmi este mai ușor să-ți dau ție sfaturi decât să le urmez eu.
— Nu cred asta sub nicio formă.
Vorbea cu atâta admirație încât lui Berg i se umeziră ochii.
— Mulțumesc, Joachim. O să-mi amintesc de încrederea ta în mine data viitoare când integritatea mea va fi în joc.
Ridică buretele și își coborî vocea când spuse minciuna.
— Și nu-ți face griji câtuși de puțin în legătură cu acest nebun. Suntem foarte aproape de arestarea lui. Dar nu trebuie să spui nimănui pentru că
este un secret.
— Tati, probabil știe că ești pe urmele lui.
Berg ridică din umeri. Băiatul adăugă:
— De unde știi că nu-ți va face vreun rău înainte să-l arestezi?
— Deoarece…
Berg rămase descumpănit de întrebare.
— Pentru că lucrurile nu merg astfel.
— Cum adică?
VP - 223
— Păi…
Începu să frece o farfurie, sperând să se elibereze de furie.
— De-aia.
— Ăsta nu e un răspuns prea bun.
— Trebuie să ai încredere în mine, Joachim.
Îi întinse băiatului un prosop de șters vase.
— Eu le spăl și tu le ștergi.
*
Reuși cumva să facă dragoste. Asta îl uimi. Nu bravura fizică, nu faptul că
în ciuda rănilor și a durerii ajunse la erecție și orgasm, ci faptul că Britta venise ca întotdeauna doritoare spre el, în ciuda mâniei. Nu aveau niciodată
obișnuitele problemele de care se plâng bărbații. Britta era plăcută la pat, caldă și plină de entuziasm – o amantă mult mai bună decât Margot. Călcase strâmb nu pentru că nu-și mai dorea nevasta. Călcase strâmb din cauza veninului din vorbele ei aspre. Călcase strâmb din cauza privirii ei dezaprobatoare. Călcase strâmb deoarece flexibilitatea soției lui era superioară moral încăpățânării lui rigide. Călcase strâmb pentru ca sexul cu Margot nu ridica întrebări.
Nu că ar fi contat prea mult de ce călcase strâmb, doar că o făcuse și infidelitatea îl făcea să se simtă mărunt. Dar apoi se gândi: toți bărbații fac asta. Poate că a călcat strâmb pentru că era în caracterul bărbaților să înșele, să mintă, să trădeze – și apoi să ceară iertare în realitatea rece a zorilor de zi.
Totuși, ea venise spre el cu gura nesățioasă și cu trupul suplu.
