— După miting, toți ne vom fi săturat de oraș.
— Suntem pregătiți? întrebă Storf.
— Dacă vorbele se transformă în fapte, nu vor fi probleme.
Berg sorbi din bere.
— Repartiția se va face la ora două și jumătate. Oberbürgermeister-ul vrea ca toți să fie în uniformă curată și pe poziții în jur de ora trei. Mitingul e programat să înceapă la patru.
Storf întrebă:
— Care sunt pozițiile?
— Versammlungswesen-ul dorește ca mulțimea să stea într-un semicerc cu intervalul principal pe mijloc. Naziștii vor fi primii. Hitler și cei din SS vor folosi intervalul ca să-și facă intrarea. Apoi vor mai fi două intervale în unghi de 45 de grade față de primul. De-a lungul acestora vor fi postați polițiști, un om la fiecare câțiva metri. Cei mai mulți oameni vor fi lângă scenă…
Kradstaffel-ul va fi la margine. O să mai fie un rând de polițiști în spatele lui Hitler ca să se asigure că nu se furișează nimeni pe acolo.
— Și tu, Axel?
— Eu fac parte din Kraftstaffel. Rănile mă împiedică să stau prea mult în picioare.
— Dar Storf și cu mine? întrebă Müller.
— Voi doi sunteți repartizați pe centru, lângă scenă.
Cum cei doi începură să bombăne, Berg își ridică mâinile.
— Decizia lui Volker, nu a mea. Cât stați acolo, folosiți-vă ochii și urechile.
Poate auziți ceva care să aibă legătură cu crimele noastre. Nu-i scăpați din ochi pe apropiații lui Hitler. Ultima dată când a organizat un miting, a apărut și Kurt Haaf. Mă întreb ce fețe noi vor apărea de data asta.
— Nu Schoennacht, asta pot s-o spun, spuse Storf. A plecat de acasă ieri seara și s-a dus direct la gară să ia un tren de noapte spre Paris.
Müller spuse:
VP - 227
— Imediat ce a plecat, ne-am dus din nou acasă la el, sperând să vorbim cu doamna Schoennacht despre rochie.
— Din nefericire doamna era indispusă. Totuși, n-am plecat de acolo cu mâinile goale.
Storf răsfoi niște însemnări.
— Ach, ja. Helmut Dittmar. El este valetul personal al lui Schoennacht.
— Nu-l însoțește pe Schoennacht?
— Se pare că nu, spuse Müller. A refuzat să vorbească cu noi, pretinzând că e foarte ocupat, dar am insistat. Dacă totul merge cum am plănuit, se va afla la Turnul Chinezesc la doisprezece treizeci.
Müller se uită la ceas.
— Mai avem o jumătate de oră.
— Bună treabă, spuse Berg. Dar mă mir că a fost de acord să vorbească cu poliția.
— A fost nevoie să ducem puțină muncă de lămurire, spuse Müller cu gura plină.
— Nu cine știe ce, adăugă Storf. Ca valet, Helmut nu e obișnuit să discute ordinele.
*
Deoarece Englischer Garten fusese locul unde au fost găsite două femei ucise – iar cea de-a treia nu fusese descoperită nici ea prea departe – în încântătoarea oază de verdeață nu era aproape nimeni. Când Berg remarcă
acest lucru, Müller ridică din umeri.
— Tot e mai bine decât acum două săptămâni, spuse Storf. Atunci era pustiu peste tot.
Berg își frecă brațele și se uită la ceas, observând că Helmut Dittmar întârziase deja trei minute. El și Müller stăteau în umbra Turnului Chinezesc, o pagodă de cinci etaje care se înălța lângă grădina de vară din parc. În lunile calde de vară, zona era un loc idilic unde locuitorii orașului se relaxau și legau discuții. Berg presupunea că arhitectura turnului intenționase să dea o notă de exotism capitalei bavareze. Dar acum, sub un cer de plumb, lângă
iarba moartă și copacii desfrunziți, semăna cu un tort de mireasă fantomatic.
Grădina de vară nu se va deschide încă niște luni și rândurile de mese și scaune de culoare verde stăteau goale și părăsite.
— Unde este?
— O să vină, o să vină. Müller scoase o cutie cu țigări, din care aprinse una pentru Berg și una pentru sine.
— Ah… iată-l.
