— Ați spus câteva întrebări, Inspektor Berg. Acum puneți mai multe.
Berg fu de acord.
— Îmi cer scuze că vă răpesc atâta timp, dar aceste probleme au nevoie de răspuns. Ce vârstă are Herr Schoennacht?
— Aceasta-i o întrebare personală, Herr Inspektor. Precis nu vă așteptați să răspund.
— După ridurile de la gât și părul cărunt, aș spune că în jur de cincizeci.
Fața lui Dittmar se crispă.
— Încă nu are cincizeci.
— El și doamna nu au copii? întrebă Müller.
— Și aceasta e o întrebare cu caracter personal.
— Ba nu, spuse Berg. N-am întrebat de ce. Tot ce doresc să știu este dacă
au copii… împreună.
— Nu au copii.
VP - 231
— Ea este mult mai tânără decât el, îi spuse Berg lui Müller. Aș spune că e vorba de un al doilea mariaj. Așa că poate Schoennacht are copii dintr-o primă căsătorie.
Dittmar își drese glasul și-și frământă mâinile.
— Pot să mă retrag?
— Ați putea să-mi spuneți la ce club s-a dus Herr Schoennacht în noaptea uciderii Reginei Gottlieb?
— Nu știu.
— Dar tocmai ați spus că erați cel care dădea instrucțiuni taxiului unde să-l ducă pe stăpân.
— Ei bine, nu-mi mai amintesc. A trecut ceva vreme.
— Încercați, Herr Dittmar, spuse Storf. Dacă n-ar fi important, n-am întreba.
Berg îi dădu valetului încă o țigară.
Valetul trase un fum din țigara nouă și oftă adânc.
— Vă amintiți ziua?
— Marți, spuse Berg.
— Probabil Misticii Nordului.
Dittmar fuma cu nesaț.
— Da, cred că acesta era.
Berg își notă numele pe o hârtie.
— Și unde se întâlnesc Misticii?
— De obicei la Osteria Bavaria.
— Restaurantul favorit al lui Hitler, spuse Müller. Este Herr Hitler membru al Misticilor?
— Nu știu, spuse Dittmar. Dar cred că nu.
— De ce?
— Doar… poate că vorbesc fără noimă. Chiar nu știu nimic despre cluburile lui Herr Schoennacht.
— Îi faceți stăpânului dumneavoastră și poliției un mare serviciu, spuse Berg. Încă niște întrebări. Vă amintiți la ce oră a părăsit Herr Schoennacht reședința?
— Nu-mi amintesc ora exactă. A fost acum două săptămâni.
— Cu aproximație, Herr Dittmar, spuse Berg. Șapte… opt?
— A fost înainte de cină, ceea ce era neobișnuit, nu pentru că ar fi mers la restaurant la cină, ci pentru că Herr Schoennacht cinează aproape întotdeauna cu doamna.
— Un soț devotat, spuse Müller.
