"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 🚩 „Pe marginea întunericului” de Faye Kellerman🚩

Add to favorite 🚩 „Pe marginea întunericului” de Faye Kellerman🚩

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Informațiile acestea ar fi trebuit să fie păstrate sub tăcere. Volker avea dreptate în aprecierile sale cu privire la departament. Era un orășel provincial, plin de bârfe, clevetiri și zvonuri. Berg tuși ușor, încercând să-și dreagă glasul ca să-și ascundă iritarea.

— Dar fetița? Și pantoful ei a dispărut?

Polițistul verifică însemnările.

— Nu am aici nicio notă cu privire la pantofii fetiței. Asta înseamnă că

avea amândoi pantofii, cred.

— Dar nu sunteți sigur? insistă Berg.

— Nu, Herr Inspektor. Nu sunt sigur.

Berg făcu o adnotare în carnet să-și amintească să verifice articolele de îmbrăcăminte ale victimelor. De asemeni, să-și amintească să se uite în detaliu la fotografiile de la locul crimei. Fotografiile urmau să fie developate în după-masa aceea – cu puțin noroc. Mai probabil vor fi gata pentru a doua zi.

— Ați cercetat terenul de sub grămezile de frunze să nu fi rămas ceva?

— De câteva ori.

— Și n-ați găsit nimic afară de corpuri?

— Nu… da… vreau să spun că n-am găsit nimic, Herr Inspektor. Nimic care…

Înghiți în sec.

— Când a fost mișcată… când capul i-a fost… era mult sânge. Și de asemeni bucăți… fragmente de țesut.

Sărmanul polițist părea bolnav. Berg spuse:

— Erau probabil fragmente de creier.

— Așa cred, Herr Inspektor. Sărmana femeie a fost lovită foarte tare.

*

VP - 287

— Complet neproductiv, îi spuse Berg lui Müller, referindu-se la interogatoriu. După spusele rudelor lui Edith Mayrhofer, sărmana femeie nu avea niciun dușman pe lumea asta.

— Morții sunt întotdeauna niște sfinți, nu știi asta? comentă Müller.

— Edith era diferită de celelalte victime, Georg. Era o muncitoare puternică – o bavareză pur-sânge, din partea ambilor bunici. N-a fost violată, nici n-a fost strangulată. Nu era evreică, nu era comunistă și nici n-a cochetat vreodată cu comunismul. Nu era nici boemă, nici cosmopolită. După spusele familiei, nici măcar n-avea simpatii politice.

— Asta e prima minciună, Axel. Nicio persoană din München nu e apolitică.

— Nu pare să fi avut legături politice strânse, Georg, ceea ce o deosebește foarte mult de Anna sau de Marlena. Și a fost ucisă în plină zi, spre deosebire de celelalte. Ea și sărmana ei fetiță!

— Îngrozitor. Ucigașul nostru a devenit mai îndrăzneț deoarece reușește să scape cu comportamentul lui tot mai revoltător.

Din nou Berg își auzi gândurile redate cu vocea profesorului Kolb: Crima a luat locul actului sexual. Va avea nevoie de tot mai multe senzații ca să se simtă stimulat.

— Dacă omorurile au fost făcute de aceeași mână.

— Pantoful, Axel!

— Ah, da, pantoful.

Berg ridică din umeri.

— Cu toate că n-am făcut publică această informație, există foarte multe persoane care au aflat despre ea.

— Cine, de exemplu?

— Aproape toată lumea din departament.

— Asta nu înseamnă multe persoane.

— Înseamnă, dacă vorbesc cu nevestele lor sau cu prietenele lor care, fără

îndoială, îi îndeamnă să le furnizeze toate informațiile pe care le dețin.

Berg se uită la tavan.

— Știi, Georg, nici măcar n-am luat în considerare o nouă posibilitate dezagreabilă.

— Ce vrei să spui?

— S-ar putea să fie unul dintre noi, știi – cineva din departament.

Dintr-odată Müller încercă să se ridice în picioare, apoi se schimonosi de durere. Piciorul lui stâng era încă ridicat, deși nu mai era în extensie.

— Bist du verrückt? Cine spune asta?

— Nimeni.

VP - 288

Berg se uită la prietenul lui. Fața lui Müller era mai umflată și mai roșie decât în ajun, semn că începuse să se însănătoșească, deși arăta și mai rău din cauza asta.

— E doar o părere.

— Axel, nu se poate să crezi serios că ar fi unul dintre ai noștri.

— O crimă făcută în plină zi, Georg. O persoană oarecare ar fi fost observată dând târcoale tufișurilor. Dar un polițist? Când oamenii văd o uniformă, se uită în altă parte.

— Nu pot crede așa ceva. Refuz să cred așa ceva.

— Georg, această crimă a fost săvârșită de cineva foarte puternic și foarte arogant. Cine este mai puternic și mai arogant decât cineva din departament, cineva obișnuit să controleze oamenii, cineva care are experiența armelor de foc, cineva care are acces la arme de foc, care sunt încă ilegale pentru cetățenii simpli.

Are sens