— Care monstru? Hitler sau ucigașul?
— M-am referit la ucigaș, spuse Berg. De pacostea de Austriac nu pot scăpa de unul singur. Trebuie să ne unim pentru asta.
— Atunci ați putea să-l faceți direct cancelar. Nu ne putem uni orașul, darămite țara. Noi nu suntem un popor! Suntem o serie de triburi nomade în război unele cu altele.
— Nu-i chiar așa, mamă, interveni Joachim. Uite… știu că nu-ți place Hitler, dar el cunoaște problemele cu care ne confruntăm. Și se străduiește din greu să ducă rasa germană la gloria de altă dată…
— Of, încetează, Joachim! Ești prea inteligent pentru așa stupizenii.
Britta scoase o cutie de țigări Watto, aprinse două și-i dădu una soțului său.
— În plus, e prea devreme pentru propagandă.
— Mulțumesc.
Berg inhală fumul și o privi pe soție.
— De când ai devenit un așa mare detractor al Austriacului?
— Sunt sătulă de tactica lui. Dacă idiotul nu-și poate controla derbedeii, cum va putea controla o națiune?
— Uneori e bine să atragi mai întâi atenția asupra ta, izbucni Joachim.
— Cu cine ai vorbit?
Britta își dădu ochii peste cap.
— Nu te deranja să răspunzi – știu. Uwe Kanstinger, nu-i așa?
— Sunt destul de mare să-mi formez propriile mele opinii, mamă, spuse Joachim supărat.
— Dacă nu e Uwe, e sora lui mai mare, da?
Britta strâmbă din nas.
— Nu spune nu. V-am văzut discutând împreună.
— Discut cu tot felul de oameni, spuse Joachim pufnind.
Britta se întoarse spre Berg și-i spuse:
— Fata asta e nebună. E îndrăgostită de Austriac. I-a pus fotografia pe perete.
— Atunci nu e doar nebună, e o proastă, spuse Berg.
VP - 280
— Acum cine e intolerant? protestă Joachim. De unde știți dacă n-ați vorbit cu ea? Se întâmplă să fie foarte inteligentă.
— E o curvă, Joachim.
Băiatul își trânti ceașca pe masă.
— Nu-i adevărat! N-ar trebui să spui asemenea lucruri. Nu e adevărat, mamă! Nu ai dreptate!
Se ridică și se îndreptă spre camera lui, trântind ușa și trezind-o astfel pe surioara lui. Monika, pe jumătate adormită, începu să bombăne în semn de protest. Joachim țipă la ea. Începură apoi amândoi să se certe.
— Încetați! strigă la ei Berg. Treziți vecinii.
Cearta se domoli, continuând cu șoapte ostile mai întâi, apoi oprindu-se de tot.
— Acum știu ceea ce am bănuit mai de demult.
Britta își mușca buzele.
— Curviștină dezgustătoare!
— Se culcă cu ea?
— Ai văzut cum o apără! Tu ce crezi?
— Ea are… cât… nouăsprezece… douăzeci de ani? E nebună? El e încă un copil!
— Evident nu și pentru ea.
Britta se uită fix în ochii soțului ei.
— Și oare când i-a împiedicat diferența de vârstă pe un bărbat și pe-o femeie să-și facă de cap?
