— Credeți că o mamă i-a făcut asta propriului copil, exagerând cu pedeapsa?
— Am mai văzut așa ceva, Inspektor, răspunse Gebhardt. Părinți care nu-și dau seama cât de fragil poate fi un copil. Adesea e vorba de un tată cu o curea, iar victima e un băiat. Dar am văzut mame care și-au ucis copilașii…
Uneori din greșeală, alteori din cauza nervilor. În asemenea cazuri, se observă multiple vânătăi pe picioare, brațe, genunchi și pe fund. În general nu e vorba de o singură lovitură peste cap.
Berg spuse:
— Deoarece mama a fost omorâtă, e normal să presupunem că nu ea e responsabilă de moartea fiicei.
— Exact, confirmă Gebhardt. M-am gândit și la soțul femeii. Bărbații bat uneori femeile rău de tot.
— E văduvă, spuse Berg.
— Da, da… zise Gebhardt. Asta îl absolvă în mod categoric pe soț.
Kolb spuse:
— Convingerea mea este că a venit din spate cineva, care a lovit-o cu un baston.
Berg ridică din sprâncene.
— A fost și strangulată?
Gebhardt studie corpul.
— Gâtul este intact. Nu există urme.
Kolb propuse:
— Haideți să măsurăm rana.
Gebhardt luă o riglă, măsură diametrul și-i dădu cifra exactă în centimetri. Kolb își scoase mănușile de cauciuc și începu să-și mângâie barba.
— Nu e la fel de mare ca la victima precedentă, observă Berg.
— O fi folosit alt baston?
— Nu neapărat, răspunse Kolb. O femeie are oase mai puternice. Bastonul întâmpină deci mai multă rezistență. Un copil are craniul mai delicat și mai subțire. La un copil o urmă lăsată de același obiect mânuit cu aceeași forță
este mai mare și mai profundă.
Berg părea îndurerat.
VP - 275
— A suferit?
Kolb îi răspunse:
— Aș zice că lovitura a ucis-o instantaneu.
Gebhardt încuviință.
— Herr Doktor, spuse Klaus, Diener-ul, am pregătit cadavrul.
— Bine, bine! exclamă Gebhardt. Haideți să ne uităm la el, domnilor.
La vederea trupului gol al femeii, Berg își feri involuntar privirea. Când și-o întoarse spre cadavru, clipi de câteva ori înainte de a-l putea privi cu detașare. Odată, acesta fusese o ființă vie numită Edith Mayrhofer. Acum era o grămadă de țesuturi moarte, iar lumina dispăruse din ochii care fuseseră
albaștri ca cei ai fiicei ei. Pielea devenise ca de ceară și cenușie, iar fața era brăzdată de riduri. Avea părul cârlionțat – maro-roșcat și presărat cu fire albe – cu excepția unei bucle vopsite în negru de pe partea dreaptă a frunții.
Rana lăsa să se vadă sânge și creier.
Berg se uită la gâtul ei. Își pierduse culoarea, dar nu se vedeau semne de asfixiere.
— Ea a fost strangulată?
Gebhardt se zgâi prin ochelari la pielea de pe gât.
— Din câte observ eu, nu există urme de degete, deci nimic nu s-a făcut cu ajutorul mâinilor. Ce crezi, Josef?
Kolb examină gâtul.
— Sunt de acord. Și nu se văd nici urme de strangulare cu vreun obiect.
Berg scoase un oftat. Nu asta dorise să audă. Prima femeie fusese omorâtă
prin strangulare. Regina Gottlieb fusese atacată, lovită la cap și strangulată.
