Călătoria fu liniștită: o zi de vară înainte de vacanța școlară, cu trafic redus, de care Sparkes profită ca să lase cazul în urmă cât mai repede. Eileen era alături de el, uneori îl bătea pe genunchi sau îi strângea mâna. Se simțeau tineri și buimăciți de atâta spontaneitate.
Eileen îi vorbi despre copii, despre noutățile din familia lor, de parcă el tocmai ar fi ieșit dintr-o comă.
— Sam spune că se mărită cu Pete vara viitoare. Vrea să facă nunta pe o plajă.
— O plajă? Bănuiesc că nu Margate19. Mă rog, să facă unde-i place! Pare fericită alături de Pete, nu?
— Foarte fericită, Bob. James, în schimb, mă îngrijorează. Muncește prea mult.
— Mă întreb de unde a moștenit asta, spuse el, și se uită la soția lui ca să-i vadă reacția.
Își zâmbiră și, pentru prima oară în ultimele săptămâni, nodul din stomac lui Sparkes dispăru. În ultimele luni, chiar.
Era minunat să vorbească despre propria lui viață în loc să discute despre a celorlalți.
Deciseră să se oprească la Exmouth să mănânce niște sandvișuri cu crab. Își aduseseră copiii, pe când erau mici, aici, într-o vacanță de vară, și amintirea acelor momente era foarte plăcută. Parcară și găsiră totul ca pe vremuri – florile albastre de hortensie, stegulețele fluturând în jurul turnului Jubilee, pescărușii croncănitori, culorile pastelate ale adăposturilor de pe plajă. Era de parcă s-ar fi întors în anii ’90, și se plimbară pe promenadă ca să-și dezmorțească picioarele și să privească marea.
— Haide, draga mea! Să mergem! Am sunat la motel și am rezervat o cameră
în noaptea asta, spuse Sparkes chemând-o lângă el și sărutând-o.
Cam într-o oră urma să ajungă la Dartmouth, iar apoi la Slapton Sands pentru o ciorbă de pește.
Merseră cu ferestrele deschise, lăsând vântul să le ciufulească părul.
— Să lăsăm relele să iasă pe geam! spuse Eileen, așa cum Bob se și aștepta.
Asta era expresia ei de fiecare dată. Pe Bob îl făcu să se gândească la Glen Taylor, dar nu spuse nimic.
La motel, se întinseră pe băncile de afară, bucurându-se de ultima rază de soare și plănuind porția de înot de a doua zi.
— Hai să ne trezim devreme și să mergem în mare! sugeră el.
19 Orășel turistic pe malul mării, nu departe de Londra. În anii ’60-’80 a fost faimos pentru violențele dintre bandele de tineri.
VP - 244
— Mai bine nu. Hai să ne lăfăim în pat, și apoi mai vedem ce facem. Avem o săptămână la dispoziție, Bob, spuse Eileen și râse la gândul unei săptămâni întregi împreună.
Urcară în camera lor târziu și, din obișnuință, Sparkes dădu drumul la televizor pentru ultimele știri, în timp ce Eileen făcea un duș rapid. Imaginea lui Jean Taylor în camera ei de zi în timp ce dădea un interviu îi readuse nodul în stomac, și Sparkes redeveni polițistul dintotdeauna.
— Eileen, draga mea, trebuie să mă întorc, îi spuse el prin ușă. E Jean Taylor.
Spune că Glen a răpit-o pe Bella.
Eileen ieși din baie, înfășurată într-un prosop, cu părul prins într-un turban.
— Poftim? Ce-ai spus? Văzu apoi fețele de la televizor și se prăbuși pe pat.
Dumnezeule, Bob! Se vor sfârși vreodată toate astea?
— Nu, Eileen. Îmi pare rău, dar, până nu aflu ce s-a întâmplat cu fetița, nu se va sfârși nimic. Jean știe, și trebuie s-o interoghez din nou. Poți să fii gata într-un sfert de oră?
Ea încuviință din cap, desfășurând prosopul și ștergându-și părul.
*
Drumul înapoi fu liniștit. Eileen dormi în timp ce Sparkes conduse pe drumurile libere, pornind radioul din oră în oră, ca să vadă dacă sunt noutăți.
Când ajunseră acasă, fu nevoit s-o trezească pe soția lui, apoi se trântiră în pat fără să schimbe aproape nicio vorbă.
VP - 245
50.
Sâmbătă, 13 iunie 2010
Reporterița
— Iat-o, jurnalista-vedetă! strigă redactorul în camera de știri când Kate sosi la serviciu a doua zi. Excepțional interviul, Kate! Bravo!
Urmară o serie de aplauze din partea colegilor și strigăte de „bravo, Kate!”, iar ea roși de emoție și încercă să zâmbească fără să pară îngâmfată.
— Mulțumesc, Simon, spuse ea când ajunse în fine la biroul ei și putu să-și dea jos geanta și haina.
Redactorul de știri, Terry Deacon, se apropiase deja ca să primească și el o porție din laudele șefului.
— Ce avem pentru ziua doi, Kate? Încă un interviu? rânji redactorul-șef triumfător cu dinții lui îngălbeniți.
