în cafea. Știe ce s-a întâmplat, nu?
Sparkes încuviință din cap.
— Cred că da. Dar nu poate să mărturisească, și nu știu de ce. La urma urmei, el e mort. Ce mai are de pierdut?
Kate dădu din cap în semn de înțelegere.
— Cu siguranță are ceva.
— M-am întrebat deseori dacă nu cumva e implicată în răpire, spuse Sparkes, mai mult pentru el însuși. Să fi plănuit totul împreună? Poate au vrut să
răpească un copil pentru amândoi și ceva n-a mers cum trebuie? Poate ea l-a îndemnat?
Ochii lui Kate străluceau imaginându-și scenariile.
— La naiba, Bob! Cum o s-o convingi să mărturisească?
„Chiar așa, cum?” se gândi el.
— Care e punctul ei slab? întrebă Kate, jucându-se cu lingurița.
— Glen, răspunse Bob. Dar el nu mai e printre noi.
— Copiii, Bob. Copiii sunt punctul ei slab. E obsedată de ei. De fiecare dată
când am vorbit cu ea, ducea discuția în direcția copiilor. Voia să știe totul despre băieții mei.
VP - 248
— Știu. Ar trebui să-i vezi caietele cu fotografii.
— Caiete?
— Rămâne între noi, Kate.
Ea puse informația deoparte pentru mai târziu și-și lăsă capul pe o parte.
Supunere. Sunt o persoană de încredere.
Dar el nu era ușor de prostit.
— Vorbesc serios, Kate. Poate face parte dintr-o altă anchetă.
— În regulă, în regulă, spuse ea iritată. Ce crezi că va face Jean acum?
— Dacă știe ceva, s-ar putea să se întoarcă la fetiță, spuse Sparkes.
— La Bella, spuse Kate. Oriunde ar fi.
Pentru Jean nu mai exista nimic altceva la care să se gândească. Sparkes era sigur că avea să facă un gest care s-o trădeze.
— Mă suni în caz că afli ceva? o întrebă pe Kate.
— Probabil, îl tachină ea mecanic.
Sparkes roși și, deși fără voie, Kate fu încântată să-l vadă că răspunde tonului ei de flirt.
Sparkes își reveni însă brusc.
— Kate, nu e de joacă, spuse el, încercând să revină la tonul profesionist.
Ținem legătura.
Se despărțiră în stradă, și el încercă să-i strângă mâna, dar ea se aplecă și-l sărută pe obraz.
VP - 249
51.
Vineri, 11 iunie 2010
Văduva
După plecarea echipei de filmări, mă așez și aștept știrile serii. Tipul de la postul de televiziune mi-a spus c-o să fie știrea serii și așa și este. Pe ecran apare titlul „Văduva din cazul Bellei vorbește pentru prima dată”, și muzica îmi umple camera de zi. Și iată-mă! Nu durează prea mult, dar le spun că nu știu nimic despre dispariția Bellei, însă îl suspectez pe Glen că ar fi vinovat. Le spun foarte clar că nu știu nimic cu certitudine, că Glen nu mi-a mărturisit nimic și că
jurnaliștii au răstălmăcit declarația mea.
Le-am răspuns la întrebări calmă, stând pe canapea. Am recunoscut că mi s-au oferit bani, dar i-am refuzat atunci când am aflat ce scriseseră despre mine.
