Așadar, care era starea lui de spirit în dimineața aceea?
— Starea de spirit?
Lucrurile nu decurgeau așa cum plănuise Jean, se gândi Kate. Faptul că
repeta întrebările era clar un semn de agitație și stres. Asta se întâmplă când vrei să câștigi timp. Se aplecă înainte ca să fie sigură că nu ratează nicio replică.
— Da, starea lui de spirit, doamnă Taylor.
Jean Taylor închise ochii și păru să se clatine în boxa martorilor. Tom Payne și coronerul se grăbiră s-o prindă și s-o așeze pe scaun, în timp ce din public se ridică un murmur de îngrijorare.
— Fii atent, titlu! îi spuse un jurnalist din spatele lui Kate colegului său.
„Văduva Bellei își pierde brusc cunoștința”. E mai bine decât nimic.
— Nu s-a terminat încă, șopti Kate peste umăr.
Jean strânse în mână un pahar cu apă și se uită la coroner.
— Vă simțiți mai bine, doamnă Taylor? întrebă el.
— Da, mulțumesc. Îmi cer scuze. N-am mâncat nimic de dimineață și…
— E în regulă. Nu trebuie să-mi explicați. Putem reveni la întrebarea mea?
Jean respiră adânc.
— Nu dormea bine de săptămâni bune și avea dureri puternice de cap.
— Se trata de insomnie și dureri de cap?
Jean dădu din cap.
— Spunea că nu se simte bine, dar nu voia să meargă la medic. Nu voia să
vorbească despre asta, cred.
— Așa. De ce nu voia?
— Pentru că spunea că o visează încontinuu pe Bella Elliott.
Hugh Holden n-o scăpa din priviri, iar sala nu scoase un sunet în timp ce el îi făcu semn să continue.
— O vedea de fiecare dată când închidea ochii. Asta îmi spunea. Îl îmbolnăvea. Iar el nu voia decât să fie cu mine tot timpul. Mă urmărea prin casă. Nu știam ce să fac. Soțul meu nu era deloc bine.
Coronerul nota totul cu atenție, iar jurnaliștii scriau de zor în stânga lui.
— Ținând cont de starea lui de spirit, credeți că e posibil ca soțul dumneavoastră să se fi aruncat dinadins în fața autobuzului?
Tom Payne se ridică să obiecteze, dar Jean îi făcu semn cu mâna.
— Nu știu, domnule. Nu mi-a spus niciodată nimic despre faptul că ar vrea să
se sinucidă. Dar nu se simțea bine.
VP - 255
Legistul îi mulțumi pentru mărturie, își prezentă condoleanțele și dădu verdictul de moarte accidentală.
— Voi apărea la știri în seara asta, îi spuse el vesel ușierului în timp ce jurnaliștii ieșeau din sală.
VP - 256
53.
Joi, 1 iulie 2010
Polițistul
Visele lui Glen Taylor cu Bella ocupară primul loc în radiojurnalele după-amiezii și deveniră un subiect important la știrile televizate de seară. În zilele de vară – sezonul în care nu prea se întâmplă nimic în mass-media, în care politicienii sunt plecați în vacanță, școlile sunt închise și țara pare că a intrat în pauză –, orice noutate dă bine pe ecran.
Sparkes aflase totul de la Salmond imediat după anchetă, dar citi oricum și în ziare, analizând fiecare cuvânt.
— Jean începe să vorbească, îi spusese Salmond, gâfâind ușor în timp ce se întorcea la mașină. Am încercat să vorbesc cu ea după. Toți reporterii erau acolo
– și Kate Waters a ta –, dar Jean n-a mai scos un cuvânt. Încă se abține, dar nu pentru mult timp.
Faptul că cedase în sala de tribunal fusese un semn că acum, când Glen nu mai era, secretul devenise prea greu de dus pentru ea, se gândi Sparkes.
