Din tonul ei răzbate iritarea, dar încă o dată se supără degeaba.
— Nu cred că m‑am gândit aşa la ea. Doamna Robinson face parte din acest stil de viaţă. Ţi‑am zis, acum suntem doar prieteni buni. Dacă vrei, pot să‑ţi fac cunoştinţă cu una dintre fostele mele supuse. Ai putea vorbi cu ea.
— Asta ţi se pare ţie o glumă bună? mă întreabă.
— Nu, Anastasia.
Sunt surprins de vehemenţa ei şi clatin din cap pentru a‑mi susţine ideea. E normal ca o supusă să ţină legătura cu fostele pentru ca noul lor stăpân să ştie ce face.
— Nu — o să mă descurc singură, mulţumesc foarte mult, insistă
ea şi se întinde după cuvertură, trăgându‑şi‑o până la gât.
Ce? S‑a supărat?
— Anastasia, nu… n‑am vrut să te jignesc.
— Nu sunt jignită. Sunt înspăimântată.
— Înspăimântată?
— Nu vreau să vorbesc cu una dintre fostele tale iubite, sclave, supuse, cum vrei să le spui.
Ah.
— Anastasia Steele, eşti geloasă?
Cred că par uluit… pentru că aşa sunt. Ea se înroşeşte şi ştiu că
am dat de sursa problemei ei. Cum mama dracului poate fi geloasă?
Iubito, aveam o viaţă înainte să apari tu.
O viaţă foarte activă.
— Rămâi aici? mă întreabă răstit.
Poftim? Sigur că nu.
— Mâine‑dimneaţă am o întâlnire la The Heathman. În plus, ţi‑am zis, eu nu dorm cu iubitele, sclavele, supusele mele, cu nimeni.
Vineri şi sâmbătă au fost nişte excepţii. Nu se va mai întâmpla.
Strânge din buze, cu o expresie încăpăţânată.
— Bine, acum sunt obosită, zice ea.
La naiba.
— Mă dai afară?
Nu aşa trebuiau să meargă lucrurile.
— Da.
Ce mama dracului?
Iar m‑ai luat prin surprindere, domnişoară Steele.
— Iată, încă o situaţie nouă, mormăi eu.
M‑a dat afară. Nu‑mi vine să cred.
— Deci nu vrei să discutăm nimic acum? Despre contract? o întreb, ca un pretext ca să mai rămân.
— Nu, spune ea, bosumflată.
Mă enervează toanele astea ale ei şi, dac‑ar fi fost cu adevărat a mea, n‑aş fi tolerat aşa ceva.
— Doamne, cât mi‑ar plăcea să‑ţi dau o bătaie bună. Te‑ai simţi mult mai bine şi la fel şi eu, îi spun.
— Nu poţi spune asemenea lucruri. N‑am semnat nimic deocamdată.
În ochi i se citeşte sfidarea.
Ah, iubito, pot s‑o spun. Nu pot însă s‑o fac. Nu până nu‑mipermiţi.
— Nu pot decât să visez, Anastasia. Pe miercuri?
