La naiba.

La ce se gândeşte oare?

Stăpâneşte‑te, Grey.

— Felicitări, domnişoară Steele, spun când îi ofer diploma.

Ne strângem mâna, dar nu‑i dau drumul să plece.

— Ai vreo problemă cu laptopul?

Pare uluită.

— Nu.

— Atunci îmi ignori e‑mailurile?

Îi dau drumul.

— Le‑am văzut doar pe cele cu fuziuni şi achiziţii.

Ce mama dracului înseamnă asta?

Se încruntă şi mai tare, dar trebuie s‑o las să plece — deja se face coadă în spatele ei.

— Vorbim mai târziu.

O las să înţeleagă că n‑am încheiat această discuţie.

Mă simt ca în purgatoriu când se termină coada. Fetele m‑au măsurat din priviri, mi‑au făcut ochi dulci, mi‑au strâns mâna hlizindu‑se tâmp şi am primit pe ascuns cinci hârtiuţe cu numere de telefon. Mă bucur când părăsesc scena alături de ceilalţi vorbitori, în sunet de imnuri studenţeşti şi aplauze.

Pe culoar o apuc pe Kavanagh de braț.

— Trebuie să vorbesc cu Ana. Poţi s‑o găseşti? Acum.

Kavanagh este luată prin surprindere, dar înainte să apuce să

spună ceva adaug, pe un ton cât se poate de politicos:

— Te rog.

Buzele i se subţiază într‑o expresie dezaprobatoare, dar aşteaptă

alături de mine să treacă profesorii şi studenţii, după care se întoarce în amfiteatru. Rectorul se opreşte să mă felicite pentru discurs.

— Mă simt onorat că m‑aţi invitat, îi răspund, strângându‑i mâna încă o dată.

Cu coada ochiului o depistez pe Kate pe culoar — cu Ana lângă

ea. Mă scuz şi pornesc către Ana.

— Mulţumesc, îi zic lui Kate, care se uită îngrijorată la Ana.

Fără s‑o bag în seamă, o apuc pe Ana de cot şi ieşim împreună

pe prima uşă care‑mi iese în cale. Este vestiarul băieţilor şi, după

mirosul proaspăt, îmi dau seama că e gol. Încui uşa şi mă întorc către domnişoara Steele.

— De ce nu mi‑a răspuns la e‑mail? Sau la SMS? o întreb.

Ea clipeşte de câteva ori, consternată.

— Azi nu mi‑am verificat deloc nici computerul, nici telefonul.

Pare sincer uluită de izbucnirea mea.

274 Grey

E L James 275

— Ai ţinut un discurs foarte frumos, adaugă ea.

— Mulţumesc, mormări eu, derutat.

Cum e posibil să nu‑şi fi verificat telefonul sau e‑mailul?

— Am înţeles de ce ai problemele acelea cu mâncarea, zice ea cu un ton blând — şi, dacă nu mă înşel, compătimitor.

— Anastasia, n‑am chef de discuţia asta acum.

N‑am nevoie de mila ta.

Închid ochii. Am crezut tot timpul că nu vrea să stea de vorbă

cu mine.

— Mi‑am făcut griji din cauza ta.

— Griji? De ce?

— Pentru că te‑ai dus acasă cu rabla aia a ta de maşină.

Şi pentru că am crezut că am stricat înţelegerea dintre noi.

Ana ia o atitudine defensivă.

— Poftim? Nu e deloc o rablă. E o maşină bună. José mi‑o repară