Cine naiba e ăsta? De‑asta nu vrea ea să vină să bem cevaîmpreună?

Ana îşi ridică privirea, îmi vede expresia şi păleşte când colega ei de cameră se apropie de individ.

— Bună, Ray, spune şi‑l pupă pe un tip mai în vârstă, îmbrăcat într‑un costum care nu i se potriveşte şi care stă lângă Ana.

El trebuie să fie Raymond Steele.

— L‑ai cunoscut pe iubitul Anei? îl întreabă Kavanagh. Christian Grey. Iubit!

— Domnule Steele, e o plăcere să vă cunosc.

— Domnule Grey, spune el, destul de surprins.

Ne dăm mâna; mă strânge ferm, şi simt că degetele şi palma sa sunt aspre la pipăit. E un om care munceşte cu mâinile. Apoi îmi amintesc — este dulgher. Ochii lui aproape negri nu trădează nimic.

— Şi el e fratele meu, Ethan Kavanagh, spune Kate, prezen‑

tându‑l pe trântorul de plajă care o ţine în braţe pe Ana.

Ah. Odraslele Kavanagh laolaltă.

Îi mormăi numele când îi strâng mâna fină, care nu seamănă

deloc cu cea a lui Ray Steele.

Acum ia‑ţi labele de pe fata mea, nemernicule.

— Ana, iubito, îi şoptesc, întinzând mâna şi, ca o femeie ascultă‑

toare ce e, vine să mă‑mbrăţişeze.

Şi‑a scos roba de absolvire şi poartă o rochie de un gri‑pal cu spatele gol, care îi scoate la iveală umerii şi silueta perfectă.

Două rochii în două zile diferite. Mă răsfaţă.

— Ethan, mama şi tata voiau să discute ceva cu tine.

Kavanagh îşi goneşte fratele, lăsându‑mă cu Ana şi cu tatăl ei.

— De când vă cunoaşteţi voi doi, copii? întreabă domnul Steele.

O cuprind pe Ana pe după umeri şi îmi trec degetul mare peste spatele ei gol, iar ea tresare. Îi spun că ne cunoaştem de câteva săptămâni.

— Ne‑am întâlnit când Anastasia a venit să mă intervieveze pentru ziarul studenţilor.

— Nu ştiam că lucrezi pentru ziarul studenţilor, Ana, spune domnul Steele.

— Kate era bolnavă, îi explică ea.

Ray Steele se uită la fiica lui şi se încruntă.

— Frumos discurs ai ţinut, domnule Grey, spune el.

— Mulţumesc, domnule. Am înţeles că sunteţi un pescar pasionat.

— Chiar sunt. Ţi‑a povestit Annie?

— Da.

— Tu pescuieşti?

Are o scânteie de curiozitate în ochii căprui.

— Nu atât de mult pe cât mi‑aş dori. Tatăl meu ne lua pe mine şi pe fratele meu la pescuit când eram mici. Lui îi plăceau foarte mult păstrăvii. Cred că de la el m‑am molipsit.

Ana ascultă pentru un moment, apoi se scuză şi dispare în mulţime, alăturându‑se grupului în care se află Kavanagh.

Frate, arată senzaţional în rochia asta.

— Da? Şi unde prescuieşti?

Întrebarea lui Ray Steele mă readuce la realitate. Ştiu că e un test.

278 Grey

E L James 279

— Pe toată coasta de nord‑est a Pacificului.

— Ai crescut în Washington?

— Da, domnule. Tata ne‑a şcolit pe râul Wynoochee.

Un zâmbet înfloreşte pe buzele lui Steele.

— Îl cunosc bine.

— Dar preferatul lui e Skagit. Ţărmul din SUA. Ne dădea jos din pat la nişte ore inumane şi mergeam cu maşina până acolo. A prins nişte peşti zdraveni în râul ăla.

— E apă dulce acolo. Am prins şi eu câţiva uriaşi în Skagit. Pe malul canadian.

— E unul dintre cele mai bune medii pentru păstrăvii sălbatici.

Te aleargă mai mult decât cei de la crescătorie, spun eu, cu ochii după Ana.

— Sunt de acord cu tine.

— Fratele meu a prins câţiva monştri din ăştia sălbatici. Eu încă