Nu pot decât să visez. Sper că ne putem întâlni diseară; o să‑i ofer maşina drept cadou de absolvire.

O sun pe Andrea şi îi spun să‑mi programeze mâine o întâlnire cu Eamon Kavanagh şi cu asociaţii lui de la New York. Kavanagh este interesat să‑şi upgradeze reţeaua de fibră optică. O rog pe Andrea să‑i convoace şi pe Ros şi pe Fred la şedinţă. Îmi transmite câteva mesaje — nimic important — şi îmi aminteşte că trebuie să iau parte mâine‑seară la o acţiune caritabilă la Seattle.

Ultima mea seară în Portland. Şi aproape ultima seară a Anei aici, de asemenea… Mă gândesc s‑o sun, dar ar fi inutil, pentru că nu are mobilul la ea. Şi se bucură de timpul petrecut cu tatăl ei.

Mă uit pe geamul maşinii în timp ce ne îndreptăm spre The Heathman şi văd cum îşi petrec după‑amiaza oamenii din Portland.

La un semafor, văd un cuplu de tineri care se ceartă pe trotuar pentru că unul dintre ei a vărsat o pungă de cumpărături. Un alt cuplu, şi mai tânăr, merge ţinându‑se de mână, uitându‑se unul la altul şi hlizindu‑se. Fata se apleacă şi îi şopteşte ceva la ureche iubi‑

tului ei tatuat. El râde, se înclină şi o sărută scurt, apoi deschide uşa unei cafenele şi îi face fetei loc să intre.

Ana vrea „mai mult“. Oftez din greu şi‑mi trec degetele prin păr.

Ele vor întotdeauna mai mult. Toate. Ce pot să fac în privinţa asta?

Acei tineri care se ţineau de mână şi care au intrat în cafenea — Ana şi cu mine am făcut asta. Am mâncat împreună la două restaurante şi a fost… distractiv. Poate că aş putea încerca. În definitiv, ea îmi oferă

atâtea. Îmi slăbesc cravata.

Aş putea face mai mult?

Când ajung la mine în apartament, mă dezbrac, îmi pun treningul şi mă duc să transpir puţin la sala de forţă. Faptul că am fost nevoit să socializez mi‑a pus la încercare răbdarea şi trebuie să

scap de surplusul de energie.

Şi trebuie să meditez la ce înseamnă mai mult.

După ce fac duş, mă îmbrac şi mă aşez în faţa laptopului. Ros mă sună via WebEx ca să vadă ce fac şi vorbim timp de patruzeci de minute. Discutăm toate punctele de pe ordinea de zi, inclusiv propu‑

nerea venită din Taiwan şi problemele din Darfur. Costurile livrării cu paraşuta sunt strigătoare la cer, dar e mai sigur pentru toţi cei implicaţi. Îi dau acordul să procedeze aşa. Acum trebuie să aşteptăm ca încărcătura să ajungă la Rotterdam.

— M‑am pus la punct cu situaţia Kavanagh Media. Cred că şi Barney ar trebui să participle la şedinţă, zice Ros.

— Dacă aşa crezi tu... Anunţ‑o pe Andrea.

— Aşa fac. Cum a fost ceremonia de absolvire? întreabă ea.

— Surprinzător de frumoasă.

Ana a acceptat să fie a mea.

— Surprinzător de frumoasă?

— Da.

Ros mă priveşte intrigată, dar nu‑i mai povestesc şi altceva.

— Andrea mi‑a spus că te întorci mâine la Seattle.

— Da. Am un eveniment la care trebuie să merg mâine‑seară.

— Sper că ai avut succes cu „fuziunea“.

— Aş spune că da, Ros.

Ea zâmbeşte.

— Mă bucur să aud asta. Mai am o şedinţă, deci dacă nu mai e altceva, te las deocamdată.

— La revedere.

Ies de pe WebEx şi intru pe e‑mail, cu gândul la seara aceasta.

284 Grey

E L James 285

De la: Christian Grey

Despre: Limite flexibile

Data: 26 mai 2011, 17:22

Către: Anastasia Steele

Ce mai pot să spun?

De‑abia aştept să discut aşa ceva.

Erai atât de frumoasă astăzi.

Christian Grey

CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

Şi când mă gândesc că azi‑dimineaţă credeam că între noi totul s‑a terminat.

Dumnezeule, Grey. Trebuie să te calmezi. Flynn m‑ar trimite să

mă relaxez.

Desigur, mă enervează şi faptul că nu are telefonul la ea.

Poate că are nevoie de o metodă mai sigură de comunicare.

De la: Christian Grey

Despre: BlackBerry