Privirea i se mută pe tavan şi o expresie de vinovăţie îi trece peste chip.
Ce‑i asta?
— Ai ceva să‑mi spui? o întreb.
Ezită.
— Am visat ceva azi de dimineaţă.
— Da?
— Mi‑am dat drumul în somn.
Îşi pune mâna peste faţă, ascunzându‑se jenată de mine. Sunt uimit de mărturisirea ei, dar în acelaşi timp sunt excitat şi încântat.
Ce făptură senzuală.
Îmi aruncă o privire peste braţ. Oare se aşteaptă să fiu supărat?
— În somn? întreb eu.
— M‑a trezit, şopteşte ea.
— Sunt sigur.
Sunt fascinat.
— Ce anume visai?
— Pe tine, spune ea încet.
Pe mine!
— Ce făceam?
Îşi ascunde din nou faţa cu braţul.
— Anastasia, ce făceam? Răspunde‑mi.
De ce e atât de stânjenită? Mă încântă faptul că mă visează.
— Aveai o cravaşă de călărie, mormăie ea.
Îi dau braţul la o parte ca să‑i văd faţa.
— Serios?
— Da.
E îmbujorată toată. Documentarea pare s‑o influenţeze, într‑un fel pozitiv. Îi zâmbesc.
— Am câteva cravaşe.
— Din piele maronie împletită?
Are în voce o notă de optimism.
Izbucnesc în râs.
— Nu, dar sunt sigur că pot face rost.
O sărut uşor şi mă ridic ca să mă‑mbrac. Ana face la fel, trăgându‑şi pantalonii de trening şi o cămaşă. Iau prezervativul de pe jos şi‑l înnod repede. Acum că a acceptat să fie a mea, va trebui să
ia pilule anticoncepţionale. Complet îmbrăcată, se aşază cu picioa‑
rele încrucişate pe pat, privindu‑mă în timp ce‑mi pun pantalonii.
— Când trebuie să‑ţi vină ciclul? întreb eu. Urăsc prezervativele.
Ridic prezervativul înnodat şi îmi trag jeanşii pe mine.
Am luat‑o prin surprindere.
— Deci? insist.
— Săptămâna viitoare, răspunde ea, înroşindu‑se în obraji.
— Trebuie să începi să iei anticoncepţionale.
