Mă aşez pe pat şi‑mi pun şosetele şi pantofii. Ea nu spune nimic.
— Ai un doctor? o întreb.
Scutură din cap.
— Pot să‑l rog pe doctorul meu să vină să te vadă la tine acasă —
duminică dimineaţă, înainte să vii la mine. Sau te poate consulta acasă la mine. Cum preferi?
Sunt sigur că dr. Baxter va face o vizită la domiciliu pentru mine, deşi nu l‑am mai văzut de mult.
— La tine acasă, zice ea.
— Bine. O să‑l anunţ la ce oră să vină.
310 Grey
E L James 311
— Pleci?
Pare surprinsă de asta.
— Da.
— Cum te întorci? mă întreabă.
— Mă va lua Taylor.
— Pot să te duc eu. Îmi place la nebunie noua mea maşină.
E mult mai bine. A acceptat maşina, aşa cum şi trebuia, dar după
toată şampania asta n‑ar trebui să se urce la volan.
— Cred c‑ai băut prea mult.
— M‑ai îmbătat intenţionat?
— Da.
— De ce?
— Pentru că te gândeşti prea mult la orice şi eşti reticentă, ca tatăl tău vitreg. Dacă bei o picătură de vin, începi să vorbeşti şi trebuie să comunici cu mine la modul cel mai sincer. Altfel, te‑nchizi în tine şi eu nu‑mi dau seama ce gândeşti. In vino veritas, Anastasia.
— Şi tu crezi că eşti cinstit cu mine?
— Aşa îmi propun. Lucrul ăsta va funcţiona numai dacă suntem cinstiţi unul cu celălalt.
— Aş vrea să rămâi şi să foloseşti asta.
Ia celălalt prezervativ şi mi‑l arată.
Ai grijă la aşteptările ei, Grey.
— Am depăşit foarte multe limite în seara asta. Trebuie să plec.
Ne vedem duminică.
Mă ridic.
— O să revizuiesc contractul şi apoi ne putem juca de‑ade‑
văratelea.
— Să ne jucăm? scânceşte ea.
— Mi‑ar plăcea să fac un scenariu cu tine. Dar trebuie să semnezi şi atunci voi şti că eşti gata.
— Ah. Şi dacă nu semnez?
La naiba.
La asta nu mă gândisem.
Îşi ridică bărbia, sfidătoare.
Ah… iar mă năuceşte. Găseşte ea mereu o cale.
