Mă dau jos din pat, lăsând‑o să doarmă, şi mă‑ntorc în camera de joacă. Strâng cablul şi prezervativele folosite şi mi le‑ndes în buzunar, acolo unde dau de chiloţii Anei. Cu cravaşa, hainele şi pantofii ei în mână, ies şi încui uşa. Mă întorc la ea în cameră şi‑i agăţ rochia pe uşa dulapului, îi aşez pantofii sub scaun şi îi pun sutienul deasupra.

Scot chiloţii din buzunar — şi‑mi vine o idee.

Mă duc la baie. Trebuie să fac un duş înainte de a merge la cină

la familia mea. O las pe Ana să mai doarmă un pic.

Apa fierbinte curge în valuri peste mine, alungându‑mi anxie‑

tatea pe care o simţeam mai devreme. N‑a fost rău pentru niciunul dintre noi. Şi eu care credeam că o relaţie cu Ana e imposibilă, dar acum viitorul pare luminat de posibilităţi. Îmi propun s‑o sun pe Caroline Acton de dimineaţă ca să‑mi îmbrac iubita.

După o oră de lucru la mine în birou, timp în care recuperez ce am de citit, mă hotărăsc că Ana a dormit suficient. Afară se înserează

şi în 45 de minute trebuie să plecăm la cină, la părinţii mei. Mi‑a fost mai uşor să mă concentrez, ştiind‑o la ea sus în dormitor.

Ciudat.

În fine, ştiu că acolo sus e în siguranţă.

Scot din frigider o cutie de suc de afine şi o sticlă de apă mine‑

rală. Le amestec într‑un pahar şi mă duc sus.

Ea încă doarme tun, în aceeaşi poziţie în care am lăsat‑o. Nu cred că s‑a mişcat niciun pic. Are buzele întredeschise şi respiră uşor.

Are părul ciufulit şi câteva şuviţe i‑au scăpat din coada împletită. Mă

aşez pe marginea patului lângă ea, mă aplec şi‑o sărut pe tâmplă. Ea mormăie, protestând în somn.

— Anastasia, trezeşte‑te.

Am un ton blând şi încerc s‑o trezesc.

— Nu, bombăne ea, luând în braţe perna.

— În jumătate de oră trebuie să plecăm la părinţii mei, la masă.

Bate din pleoape şi deschide ochii, privindu‑mă.

— Hai, somnoroaso. Trezeşte‑te.

O sărut din nou pe tâmplă.

— Ţi‑am adus ceva de băut. Mă găseşti jos. Să nu adormi la loc sau o să ai necazuri, o ameninţ eu în timp ce ea îşi întinde braţele.

O mai sărut o dată şi mă uit către scaun, unde n‑o să‑şi găsească

lenjeria, după care mă întorc repede la parter, cu un zâmbet larg pe buze.

E momentul să ne jucăm, Grey.

În timp ce‑o aştept pe domnişoara Steele, dau drumul iPod‑ului şi muzica răsună din nou. Nu‑mi găsesc locul şi mă tot plimb la uşile balconului, privind cum se înserează şi ascultând melodia „And She Was“ a celor de la Talking Heads.

Apare Taylor.

— Domnule Grey. Să aduc maşina?

— Mai lasă‑ne cinci minute.

— Da, domnule, spune el şi dispare la liftul de serviciu.

Ana apare câteva minute mai târziu în living. E strălucitoare, uluitoare ca întotdeauna… şi amuzată. Ce‑o să spună oare despre chiloţii dispăruţi?

— Bună, zice ea cu un surâs complice.

— Bună. Cum te simţi?

Zâmbeşte larg.

— Bine, mulţumesc. Tu?

Mimează nonşalanţa.

— Mă simt foarte bine, domnişoară Steele.

Aşteptarea mă chinuie şi sper că nu se vede pe faţa mea cât sunt de disperat.

— Frank? N‑aş fi crezut niciodată că eşti fan Sinatra, spune ea, aplecându‑şi capul într‑o parte şi uitându‑se curioasă la mine, în timp ce în cameră se aud acorduri din „Witchcraft“.

— Gusturi amestecate, domnişoară Steele.

388 Grey

E L James 389

Mă apropii de ea. Oare va ceda? Caut răspunsul în ochii ei albaştri şi scânteietori.

Întreabă‑mă unde‑ţi sunt chiloţii, iubito.

O mângâi pe obraz cu vârfurile degetelor. Ea se lasă în voia atin‑

gerii mele — iar eu sunt complet fascinat — de pielea ei, de expresia ei sfidătoare şi de muzică. O vreau în braţele mele.

— Dansează cu mine, şoptesc şi dau volumul mai tare până când vocea lui Frank ne înconjoară.

Ea îmi dă mâna. O iau de talie, îi apropii trupul minunat de mine şi începem să dansăm un foxtrot lent. Ea mă apucă de umăr, dar sunt pregătit pentru atingerea ei, şi împreună ne învârtim prin cameră, în timp ce chipul ei strălucitor luminează încăperea… şi pe mine. Îşi sincronizează paşii cu ai mei şi, când melodia ajunge la sfârşit, zâmbeşte şi respiră cu greutate.

Ca şi mine.