Îmi pun mâna pe genunchiul Anei, urc pe coapsă încetişor şi îi ridic rochia cu degetele. Vreau s‑o ating; s‑o pipăi acolo unde ar trebui să fie chiloţii. Penisul mi se întăreşte şi‑mi reprim un geamăt, foindu‑mă pe scaun.

Ea se smuceşte şi‑şi strânge picioarele, iar eu o prind cu mâna de coapsă.

Să nu‑ndrăzneşti!

Ana soarbe din vin, fără să‑şi ia ochii de pe menajera mamei, care serveşte antreurile.

— Dar ce‑au parizienii? Nu ţi‑au cântat în strună? o necăjeşte Elliot pe Mia.

— Ăă, nu, deloc. Iar Monsieur Floubert, căpcăunul pentru care am lucrat, era tiranic şi dominator.

Ana se îneacă.

—Anastasia, te simţi bine? o întreb şi‑mi iau mâna de pe coapsa ei.

Ea dă din cap, cu obrajii îmbujoraţi, iar eu o bat uşurel pe spate şi o mângâi pe păr. Tiranic şi dominator asupritor? Ăsta sunt eu?

Gândul acesta mă amuză. Mia mă aprobă din priviri pentru mani‑

festarea mea afectuoasă în faţa tuturor.

Mama a gătit felul ei vedetă, vită Wellington, o reţetă pe care a învăţat‑o la Londra. Trebuie să recunosc că se apropie de puiul cu smântână de ieri. În ciuda faptului că s‑a înecat mai devreme cu vin, Ana înfulecă sănătos şi mă bucur s‑o văd mâncând. E probabil

înfometată după toată activitatea de după‑amiază. Iau o gură de vin cât timp mă gândesc şi la alte modalităţi de‑a o face să‑i fie foame.

Mia şi Kavanagh discută despre avantajele insulei St. Bart’s faţă

de Barbados, acolo unde va sta familia lui Kavanagh.

— Îl mai ţii minte pe Elliot cu meduza?

Ochii Miei au o sclipire răutăcioasă şi se uită de la Elliot la mine.

Eu mă hlizesc.

— Cum ţipa el ca o fată? Da.

— Hei, putea să fie o meduză veninoasă! Urăsc meduzele. Strică

totul.

Elliot vorbeşte serios. Mia şi Kate izbucnesc în hohote de râs, aprobându‑l din cap.

Ana mănâncă aşa cum trebuie şi ascultă ciorovăiala. Toată

lumea s‑a calmat şi familia mea pare mai puţin ciudată. Oare eu de ce sunt atât de încordat? Asta se întâmplă zilnic în toată ţara –

familiile se strâng ca să se bucure împreună de o cină bună şi ca să

se întâlnească. Eu sunt atât de încordat pentru c‑am adus‑o aici pe Ana? Mi‑e teamă că n‑o vor plăcea sau că ea nu‑i va plăcea pe ei?

Sau poate pentru că pleacă mâine în Georgia, iar eu nu ştiam nimic despre asta?

E derutant.

Mia e în centrul atenţiei, ca de obicei. Poveştile ei despre stilul de viaţă franţuzesc şi despre bucătăria franceză sunt distractive.

— Ah, mamă, les pâtisseries sont tout simplement fabuleuses. La tarte aux pommes de M. Floubert est incroyable3, zice ea.

— Mia, chérie, tu parles français, o întrerup eu. Nous parlons anglais ici. Eh bien, à l’exception bien sûr d’El iot. Il parle idiote, couramment4.

3

Produsele de patiserie sunt pur şi simplu fabuloase. Tarta de mere a domnului Floubert este incredibil de bună. ( N.t. )

4

Mia, dragă, vezi că vorbeşti în franceză. Noi aici vorbim engleza. Mă rog, în afară de Elliot, care vorbeşte cursiv limba idioţilor. ( N.t. ) 400 Grey

E L James 401

Mia îşi lasă capul pe spate râzând strident şi e imposibil să nu te molipseşti de la ea. Dar până la sfârşitul cinei tensiunea mă doboară.

Vreau să rămân singur cu iubita mea. N‑am prea multă toleranţă faţă

de pălăvrăgeala fără sens, chiar dacă o fac cu familia mea, şi tocmai mi‑am atins limita. Mă uit la Ana, apoi mă întind şi‑o apuc de bărbie.

— Nu te mai muşca de buză. Vreau să te muşc eu.

Trebuie să mai discut cu ea câteva reguli de bază. Trebuie să

vorbim despre călătoria ei neprevăzută în Georgia şi despre ieşi‑

rile la cârciumă cu alţi bărbaţi care sunt îndrăgostiţi de ea. Pun din nou mâna pe genunchiul Anei; am nevoie s‑o ating. În plus, e obli‑

gată să‑mi accepte atingerea, oricând vreau eu s‑o ating. Încerc să‑i ghicesc reacţia în timp ce urc cu degetele pe coapsa ei către zona unde nu există chiloţi, făcându‑i pielea să se înfioare. Începe să

gâfâie uşor şi îşi strânge coapsele laolaltă, blocându‑mi degetele, oprindu‑mă din drum.

Până aici.

Trebuie să găsesc un pretext ca să ne ridicăm de la masă.

— Vrei să‑ţi fac turul casei? o întreb pe Ana fără s‑o las să‑mi răspundă.

Mă ia de mână, cu ochii luminoşi şi serioşi.

— Scuzaţi‑mă, îi zice ea lui Carrick, iar eu o conduc afară din salon.