Stă cuibărită în îmbrăţişarea mea şi simt cum trupul i se rela‑

xează încet lângă mine. Întunericul de pe dinăuntru e liniştit, ascuns, iar eu sunt derutat de sentimentele mele contradictorii. Ce‑mi doresc de la ea? Ce‑mi trebuie de la ea?

Nu aşa ar fi trebuit să evoluăm, dar îmi place cum stă la mine‑n braţe; îmi place s‑o legăn aşa. O sărut pe păr, mă las pe spate şi mă

bucur de drumul până la Seattle.

Taylor opreşte maşina la intrarea în Escala.

— Am ajuns acasă, îi şoptesc Anei.

Nu‑mi vine s‑o las din braţe, dar o ridic şi‑o aşez pe locul ei.

Taylor îi deschide portiera şi ea vine după mine la uşa de la intrare în clădire.

O trece un fior.

— De ce n‑ai haină? o întreb, scoţând sacoul de pe mine şi aşezându‑i‑l pe umeri.

— E în maşina mea cea nouă, spune ea, căscând.

— Eşti obosită, domnişoară Steele?

— Da, domnule Grey. Am fost abuzată astăzi în moduri pe care nu le credeam posibile.

— Mă rog, dacă ai ghinion s‑ar putea să te mai abuzez puţin.

Şi dacă am eu noroc.

Se lipeşte de peretele liftului cât timp urcăm spre apartament.

Sub haina mea pare slabă şi mică şi sexy. Dacă n‑ar purta lenjerie, i‑aş putea trage‑o chiar aici… Mă întind şi‑i trec degetul peste buze.

— Într‑o zi o să ţi‑o trag în liftul ăsta, Anastasia, dar acum eşti obosită — deci cred că mai bine‑ar fi s‑o facem în pat.

Mă aplec şi‑o muşc uşor de buza de jos. Începe să gâfâie şi mă

muşcă şi ea de buză. Penisul mi se întăreşte.

Îmi doresc s‑o duc în pat şi să mă pierd în ea. După discuţia din maşină vreau să fiu sigur că‑i a mea. Când ieşim din lift o întreb dacă

vrea să bea ceva, dar ea refuză.

— Bine. Hai la culcare.

Pare surprinsă.

— Te mulţumeşti cu învechitul sex fad, fără perversiuni?

— Nu‑i nimic învechit, nici fad la sexul fără perversiuni. Are savoarea lui interesantă.

— De când?

412 Grey

E L James 413

— De sâmbăta trecută. De ce? Sperai la ceva mai exotic?

— A, nu. Am avut prea mult exotism pentru o singură zi.

— Sigur? Aici satisfacem toate gusturile — avem cel puţin trei‑

zeci şi una de arome.

Îi arunc o privire languroasă.

— Am observat.

Ridică din sprânceană.

— Haide, domnişoară Steele, mâine e o zi importantă. Cu cât te bagi mai repede în pat, cu atât ţi‑o trag mai repede şi cu atât te culci mai repede.

— Domnule Grey, eşti un romantic înnăscut.

— Domnişoară Steele, ai o gură tare obraznică. Va trebui s‑o supun cumva. Vino‑ncoace.

Am eu o soluţie.

Închid uşa dormitorului şi mă simt dintr‑odată mai uşor decât mă simţeam în maşină. Încă e aici.

— Ridică mâinile, îi ordon, iar ea face cum i‑am spus.

O apuc de marginea rochiei şi i‑o scot dintr‑o singură mişcare, lăsându‑i la vedere trupul minunat.

— Ta‑da!

Sunt un magician. Ana chicoteşte şi mă aplaudă. Fac o reverenţă, îmi place mult acest joc. Apoi îi aşez rochia pe scaun.

— Şi următoarea scamatorie? întreabă ea, cu ochi strălucitori.

— Ah, draga mea domnişoară Steele. Bagă‑te în pat şi‑o să‑ţi arăt.

— Crezi că măcar o dată ar trebui s‑o fac pe inaccesibila? mă

tachinează ea, aplecându‑şi capul într‑o parte pentru ca părul să i se reverse pe un umăr.

Un joc nou. Devine interesant.