oneta lui Elliot.

— Ar trebui să plecăm şi noi — mâine ai interviuri.

Trebuie să ne‑ntoarcem la ea la apartament şi e deja aproape ora 11:00.

— Nu credeam că‑şi va găsi vreodată pe cineva! zice Mia, îmbră‑

ţişând‑o strâns pe Ana.

Ah, pentru numele lui Dumnezeu…

— Ai grijă de tine, Ana dragă, spune Grace, zâmbind cald către iubita mea.

O trag pe Ana lângă mine.

— Hai să n‑o speriem şi nici să n‑o răsfăţăm prea tare cu atâta afecţiune.

— Christian, nu ne mai enerva, mă apostrofează Grace aşa cum o face de‑obicei.

— Mamă.

O sărut scurt. Mulţumesc c‑ai invitat‑o pe Ana. A fost o adevă‑

rată surpriză.

Ana îşi ia la revedere de la tata şi ne îndreptăm către Audi, acolo unde ne aşteaptă Taylor, ţinând portiera deschisă pentru ea.

— Deci se pare că şi familia mea te place, zic eu după ce intru în spate lângă ea.

În ochii ei se reflectă lumina de pe veranda casei părinţilor mei, dar nu‑mi dau seama la ce se gândeşte. Umbrele îi trec peste chip în timp ce Taylor înaintează uşor pe drum.

Sub lumina unui felinar, văd că se uită fix la mine. Pare neliniş‑

tită. Ceva s‑a întâmplat.

— Ce e? o întreb.

La început tace şi, când începe totuşi să vorbească, vocea îi sună

spart.

— Cred că te‑ai simţit stânjenit că m‑ai adus să‑ţi cunosc părinţii.

Dacă Elliot n‑ar fi invitat‑o pe Kate, tu nu m‑ai fi invitat niciodată.

La naiba. Nu înţelege. Pentru mine a fost prima dată. Eram emoţionat. Ştie în mod clar până acum că dacă nu voiam să fie aici, n‑aş fi chemat‑o. Trecem din lumină în umbră pe sub becurile de pe stradă, iar ea pare distantă şi supărată.

Grey, asta nu va merge.

— Anastasia, sunt încântat că mi‑ai cunoscut părinţii. De ce te îndoieşti atât de tare de tine? Nu încetează să mă uimească asta. Eşti o tânără atât de puternică şi de independentă, dar gândeşti atât de pesimist despre propria‑ţi persoană. Dacă n‑aş fi avut chef să‑mi 408 Grey

E L James 409

cunoşti părinţii, n‑ai fi fost aici. Aşa te‑ai simţit toată seara cât am stat acolo?

Clatin din cap, o iau de mână şi o strâng din nou, ca s‑o liniştesc.

Se uită agitată către Taylor.

— Nu‑ţi face griji din cauza lui Taylor. Vorbeşte cu mine.

— Da. Aşa am crezut, spune ea încet. Şi încă un lucru. Am adus Georgia în discuţie doar pentru că prietena mea vorbea despre Barbados. Nu m‑am hotărât deocamdată.

— Vrei să pleci s‑o vezi pe mama ta?

— Da.

Neliniştea mă cuprinde din nou. Vrea să pună capăt relaţiei noastre? Dacă pleacă în Georgia, maică‑sa ar putea‑o convinge să‑şi găsească pe cineva mai… potrivit, cineva care, exact ca maică‑sa, să

creadă în romantism.

Îmi vine o idee. Mi‑a cunoscut deja părinţii; eu l‑am cunoscut pe Ray; poate c‑ar trebui s‑o cunosc şi pe mama ei, romantica incu‑

rabilă. S‑o cunosc şi s‑o farmec.

— Pot să vin şi eu cu tine? o întreb, ştiind c‑o să spună nu.

— Ăă, nu cred că‑i o idee bună, răspunde ea, surprinsă de întrebare.

— De ce nu?

— Speram să iau o mică pauză de la… toate lucrurile astea intense. Voiam să mă gândesc bine la tot ce s‑a întâmplat.

Rahat. Vrea să mă părăsească.

— E prea intens?

Izbucneşte în râs.

— Ca să ne exprimă delicat!

Doamne, cât îmi place s‑o fac să râdă, chiar dacă râde de mine; şi mă bucur că şi‑a păstrat simţul umorului. Poate că totuşi nu vrea să mă părăsească.

— Râzi de mine, domnişoară Steele? o necăjesc eu.

— N‑aş îndrăzni, domnule Grey.

— Ba eu cred că îndrăzneşti şi cred că râzi de mine cât poţi de des.