— Ce mama naibii‑mi faci?

Am rămas fără suflu, cu buzele lipite de gâtul ei.

— Mă farmeci complet, Ana. Îmi faci vrăji.

Şi ai sărit pe mine să mi‑o tragi!

Îi eliberez încheieturile şi vreau să mă ridic, dar ea mă strânge şi mai tare cu picioarele, cu degetele vârâte în părul meu.

— Eu sunt cea vrăjită, şopteşte ea.

Privirile ni se întâlnesc şi mă scrutează intens, de parcă ar vedea prin mine. De parcă‑mi vede întunericul din suflet.

La naiba. Lasă‑mă în pace. E prea mult.

Îi iau faţa în mâini ca s‑o sărut repede, dar în acel moment mi‑o imaginez în poziţia asta cu altcineva. Nu. Nu face asta cu nimeni altcineva. Niciodată.

— Eşti. A. Mea.

Cuvintele mele răsună între noi.

— Pricepi?

— Da, sunt a ta, zice ea, cu o expresie serioasă şi pe un ton convingător, şi atunci gelozia mea iraţională se estompează.

— Eşti sigură că trebuie să pleci în Georgia? o întreb, mângâ‑

indu‑i părul.

Ea aprobă din cap.

La naiba.

Ies din ea şi‑o aud scâncind.

— Te doare?

— Puţin, zice ea cu un surâs timid.

— Îmi place să te doară. Îmi aminteşte c‑am trecut pe‑acolo, eu şi numai eu.

O sărut violent şi posesiv.

Pentru că nu vreau să se ducă în Georgia.

Şi nimeni n‑a mai sărit aşa pe mine… de la Elena‑ncoace.

Chiar şi atunci a fost întotdeauna ceva calculat, parte dintr‑un scenariu.

Mă ridic, îi întind mâna şi o trag în capul oaselor. În timp ce‑mi scot prezervativul, ea şopteşte:

— Mereu pregătit.

Mă uit la ea derutat în timp ce mă închei la şliţ. Ea ridică folia goală a prezervativului în loc de explicaţie.

— Orice bărbat are voie să spere, Anastasia, să viseze chiar, şi uneori visurile lui devin realitate.

N‑aveam nici cea mai vagă idee că mă voi obişnui atât de repedecu situaţia asta, în condiţi le ei, nu ale mele. Domnişoară Steele, pentruo făptură atât de inocentă, eşti ca întotdeauna, imprevizibilă.

— Deci… la tine pe birou… a fost un vis de‑al tău? întreabă ea.

Draga de ea. Am făcut sex pe biroul ăsta de multe, multe ori, dar mereu a fost ideea mea, nu a supusei.

Nu aşa trebuie să meargă lucrurile.

Îmi citeşte gândurile şi rămâne mască.

Rahat. Ce mai pot să spun? Ana, spre deosebire de tine, eu am un trecut.

Îmi trec mâna prin păr iritat; dimineaţa asta nu se derulează

conform planului.

— Mai bine mă duc să fac un duş, zice ea, înfrântă.

Se ridică şi face câţiva paşi spre uşă.

— Mai trebuie să dau câteva telefoane. Ne vedem la micul dejun când ieşi de la duş.

Mă uit prelung după ea, întrebându‑mă ce să fac ca să îndrept lucrurile.

— Cred că doamna Jones ţi‑a spălat lucrurile. Le găseşti în dressing.

Pare surprinsă şi impresionată.

— Mulţumesc, zice ea.

— Cu mare plăcere.

Ridică din sprânceană şi mă studiază din priviri, derutată.

— Ce e? o‑ntreb.

— Ce s‑a‑ntâmplat?

434 Grey

E L James 435