— Ţi‑am spus mai multe lucruri decât am spus cuiva vreodată.

438 Grey

E L James 439

Am un ton calm ca să‑mi ascund iritarea. De ce insistă cu între‑

bările astea? Mai ia câteva îmbucături zdravene de clătită.

— Te vei gândi la înţelegerea noastră cât timp eşti plecată? o întreb.

— Da.

Pare serioasă.

— O să‑ţi fie dor de mine?

Grey!

Se întoarce cu faţa la mine, iar eu sunt surprins de propria mea întrebare.

— Da, spune ea după un moment de gândire, cu un aer deschis şi onest.

Mă aşteptam la o replică şmecheră şi m‑am trezit cu adevărul.

Şi, în mod ciudat, mărturisirea ei mi se pare liniştitoare.

— Şi mie o să‑mi fie dor de tine, mormăi eu. Mai mult decât crezi.

Apartamentul va fi mai tăcut fără ea, şi mai gol. O mângâi pe obraz şi o sărut. Ea îmi zâmbeşte dulce şi apoi se întoarce la micul dejun.

— O să mă spăl pe dinţi şi o să plec, mă anunţă ea când termină.

— Aşa de repede? Credeam că mai stai.

E uluită. Oare credea c‑o dau afară?

— Am abuzat de tine şi ţi‑am răpit destul timp, domnule Grey.

În plus, n‑ai un imperiu de condus?

— Pot să chiulesc.

Speranţa îmi răzbate din voce. Şi oricum mi‑am anulat pro ‑

gra mul de dimineaţă.

— Trebuie să mă pregătesc de interviuri. Şi să mă schimb.

Mă priveşte cu precauţie.

— Arăţi minunat.

— Vai, mulţumesc, domnule, spune ea, cu graţie.

Dar obrajii i se înroşesc, aşa cum i s‑a înroşit şi fundul azi‑noapte.

E stingherită. Când o să‑nveţe să primească un compliment?

Se ridică şi‑şi duce farfuria la chiuvetă.

— Las‑o. Se ocupă doamna Jones.

— Bine, atunci mă duc să mă spăl pe dinţi.

— Nu te jena să te speli cu periuţa mea, îi zic, sarcastic.

— Exact asta intenţionam să fac, spune ea şi iese din cameră.

Femeia asta are un răspuns pentru orice.

Se întoarce câteva momente mai târziu cu geanta.

— Nu uita să‑ţi iei cu tine în Georgia BlackBerry‑ul, Mac‑ul şi încărcătoarele.

— Da, domnule, zice ea, supusă.

Fată ascultătoare.

— Vino‑ncoace.

O conduc şi intru cu ea în lift.

— Nu trebuie să cobori. Mă descurc singură până la maşină.

— Ofer servicii complete, zic eu ironic. În plus, am ocazia să te sărut până ajungem jos.

O iau în braţe şi o sărut, bucurându‑mă de gustul ei şi al buzelor ei şi‑mi iau la revedere de la ea aşa cum se cuvine.

Amândoi suntem excitaţi şi respirăm cu greutate atunci când uşile liftului se deschid în garaj. Dar ea pleacă. O duc până la maşină

şi‑i deschid portiera, încercând să mă calmez.

— La revedere, deocamdată, domnule, şopteşte ea şi mă mai sărută o dată.

— Să conduci cu grijă, Anastasia. Şi să călătoreşti cu bine.

Închid uşa şi mă dau în spate, privind‑o cum pleacă. Apoi mă