Ah, da. Recunosc ambalajul discret: este cravaşa de călărie.
— Mulţumesc.
— Doamna Jones a spus că se întoarce mâine spre seară.
— Bine. Cred că asta‑i tot pentru azi, Taylor.
— Prea bine, domnule, zice el cu un zâmbet politicos şi se duce la el în birou.
Iau cravaşa şi mă strecor în dormitor. Va fi introducerea perfectă
în lumea mea: după cum a recunoscut, Ana n‑are niciun termen de comparaţie în privinţa pedepsei corporale, în afară de bătaia la fund pe care i‑am administrat‑o aseară. Care a excitat‑o. Cu cravaşa va trebui s‑o iau uşor şi s‑o‑nvăţ să‑i placă.
Să‑i placă de‑adevăratelea. Cravaşa de călărie e perfectă. O să‑i demonstrez că teama e numai în mintea ei. Când se va obişnui cu toate astea, putem merge mai departe.
Sper că vom putea merge mai departe…
O s‑o luăm uşor. Şi o să facem numai ce poate suporta. Dacă
vreau ca asta să meargă, trebuie s‑o luăm în ritmul ei. Nu în ritmul meu.
Mă mai uit o dată la cravaşă şi o pun apoi în dulap, pentru mâine.
Îmi deschid laptopul ca să m‑apuc de lucru şi atunci îmi sună
telefonul. Sper să fie Ana, dar din păcate e doar Elena.
Trebuia oare s‑o sun?
— Bună, Christian. Ce mai faci?
— Bine, mulţumesc.
— Te‑ai întors de la Portland?
360 Grey
E L James 361
— Da.
— Ai chef să luăm cina împreună diseară?
— Diseară nu. Mia de‑abia s‑a întors de la Paris şi sunt consemnat acasă.
— Ah. De către Mama Grey. Ce mai face?
— Mama Grey? E bine. Cred. De ce? Ştii tu ceva ce eu nu ştiu?
— Întrebam şi eu, Christian. Nu mai fi atât de sensibil.
— Te sun săptămâna viitoare. Poate luăm cina atunci.
— Bine. Ai cam dispărut în ultima vreme. Iar eu am cunoscut o femeie care s‑ar putea să ţi se potrivească.
Şi eu la fel.
Nu‑i bag în seamă replica.
— Ne vedem săptămâna viitoare. La revedere.
În timp ce fac un duş mă întreb dacă faptul că a trebuit s‑o vânez pe Ana a făcut‑o mai interesantă… sau aşa e Ana, pur şi simplu?
Cina a fost amuzantă. Soră‑mea a redevenit prinţesa care a fost întotdeauna, iar restul membrilor familiei s‑au transformat din nou în servitorii ei, pe care‑i are la degetul mic. Cu toate odraslele acasă, Grace e în elementul ei; a gătit mâncarea preferată a Miei — pui cu smântână, piure şi sos.
Trebuie să recunosc că şi mie‑mi place mult.
— Povesteşte‑mi despre Anastasia, îmi porunceşte Mia în timp ce stăm la masa de la bucătărie.
Elliot se lasă pe spate în scaunul lui şi‑şi duce mâinile la ceafă.
— Asta trebuie să aud şi eu. Ştii că l‑a dezvirginat?
— Elliot! îl ceartă Grace, plesnindu‑l cu un prosop de şters vase.
— Au!
El se fereşte.
