356 Grey
E L James 357
Mia începe să vorbească despre Paris şi nu mai tace: despre camera ei micuţă, Sacré‑Coeur, Montmartre, parizienii, cafeaua, vinul roşu, brânza, moda, cumpărăturile. Dar mai ales despre modă şi cumpără‑
turi. Şi eu care credeam că s‑a dus la Paris ca să‑nveţe să gătească.
Mi‑a lipsit ciripeala ei; e reconfortantă şi bine‑venită. Ea este singura persoană pe care o cunosc care nu mă face să mă simt…
altfel.
— Ea e surioara ta, Christian. O cheamă Mia.
Mami mă lasă s‑o ţin în braţe. E foarte mică. Şi arepărul negru, negru de tot.
Zâmbeşte. N‑are dinţi. Scot limba la ea. Râde molipsitor.
Mami mă lasă să ţin din nou bebeluşul în braţe. O
cheamă Mia.
O fac să râdă. O ţin în braţe şi nu‑i mai dau drumul. E
în siguranţă la mine în braţe.
Pe El iot nu‑l interesează Mia. Ei îi curge din gură şiplânge.
Iar el strâmbă din nas când ea face caca.
Când Mia plânge, El iot o ignoră. Eu însă o ţin în braţeşi ea nu mai plânge.
Adoarme la mine în braţe.
— Mi‑a, şoptesc.
— Ce‑ai spus? întreabă mami, făcându‑se albă la faţă.
— Mi‑a.
— Da. Da. Băiat scump, Mia. O cheamă Mia.
Şi mami începe să plângă de fericire.
Intru pe alee, parchez în faţa uşii casei părinţilor mei, scot baga‑
jele Miei şi le car până în hol.
— Unde‑i toată lumea? se bosumflă Mia.
Acasă la părinţii mei e doar menajera — e o studentă venită la schimb şi nu mai ştiu cum o cheamă.
— Bine‑ai venit acasă, îi spune Miei în engleza ei stâlcită şi se uită la mine cu ochi mari.
Ah, Doamne. Nu e decât o faţă arătoasă, draga mea.
O ignor pe menajeră şi îi răspund Miei la întrebare.
— Cred că mama e de gardă, iar tata e plecat la o conferinţă. Ai venit acasă cu o săptămână mai devreme.
— N‑am mai putut să‑l suport pe Floubert niciun minut în plus.
Trebuia să fug cât mai puteam. Ah, ţi‑am cumpărat un cadou.
Apucă una dintre valize, o deschide pe hol şi începe să răsco‑
lească prin ea.
— Ah!
Îmi oferă o cutie grea şi pătrată.
— Deschide‑o, mă grăbeşte ea, zâmbind.
E o forţă de neoprit.
Deschid cutia cu precauţie şi descopăr un glob cu zăpadă artifi‑
cială care are înăuntru un mic pian negru de concert plin de sclipici.
