— Păi, ieri ai spus că ţi‑ai dori să fiu aici.
Încerc să‑i desluşesc reacţia. Până acum a fost aşa: foială
nervoasă, încordare, ton acuzator şi voce întretăiată. Nu merge bine deloc.
— Scopul nostru e să vă satisfacem, domnişoară Steele, adaug eu, înmărmurit, sperând s‑o binedispun.
— Nu vrei să bei un pahar cu noi, Christian? mă întreabă politi‑
coasă doamna Adams şi‑l caută din priviri pe chelner.
Am nevoie de ceva mai tare ca berea.
— O să beau un gin tonic, îi spun chelnerului. Hendrick’s, dacă
aveţi, sau Bombay Sapphire. La Hendrick’s castravete, la Bombay lămâie verde.
— Şi două Cosmo, te rog, spune Ana, privindu‑mă cu nelinişte.
Are tot dreptul să fie stresată. Cred că deja a băut destul.
— Te rog, trage‑ţi un scaun, Christian.
— Mulţumesc, doamnă Adams.
O ascult şi mă aşez lângă Ana.
— Deci eşti cazat la hotelul unde bem noi?
Tonul Anei e încordat.
— Sau poate voi beţi la hotelul în care sunt eu cazat. Tocmai mi‑am terminat cina, am venit aici şi te‑am văzut. Eram nedumerit, după ultimul tău e‑mail — o privesc cu subînţeles — şi când am ridicat privirea, am dat de tine. Ditamai coincidenţa, nu?
Ana pare tulburată.
— Am fost cu mama la cumpărături de dimineaţă şi la plajă
după‑amiaza. Ne‑am hotărât să bem câteva cocktailuri pe seară, zice ea repede, de parcă ar trebui să justifice faptul că bea într‑un bar cu maică‑sa.
— Ţi‑ai cumpărat bluza asta? o întreb.
Chiar arată senzaţional.
Bluza e de culoarea smaraldului; am făcut alegerile potrivite —
culori strălucitoare — pentru hainele pe care Caroline Acton le‑a achiziţionat pentru ea.
— Ţi se potriveşte culoarea. Şi te‑ai bronzat. Arăţi minunat.
Se înroşeşte în obraji şi zâmbeşte la complimentul meu.
— Să ştii că mă gândeam să‑ţi fac o vizită mâine. Dar iată‑te.
O iau de mână, pentru că vreau s‑o ating, şi o strâng uşor. Îi mângâi articulaţiile cu degetul mare şi aud cum respiraţia i se accelerează.
Da, Ana. Simte asta.
Nu fi supărată pe mine.
Se uită‑n ochii mei şi‑mi zâmbeşte timid.
— Credeam c‑o să‑ţi fac o surpriză… Dar ca întotdeauna, Anastasia, tu m‑ai surprins, venind aici. Nu vreau să te întrerup din programul pe care ţi l‑ai făcut cu mama ta. O să beau repede ceva şi apoi mă retrag. Am ceva de lucru.
Mă abţin cu greu să nu‑i sărut mâna. Nu ştiu ce i‑o fi spus mamei ei despre noi, dacă i‑o fi spus ceva.
— Christian, mă bucur să te cunosc, în sfârşit. Ana mi‑a vorbit cu mare drag despre tine, spune doamna Adams, cu un surâs fermecător.
— Serios?
Mă uit la Ana, care roşeşte.
Cu mare drag, nu?
Asta‑i o veste bună.
Chelnerul îmi aduce paharul cu gin tonic.
— Hendrick’s, domnule.
