— Mare parte din bani sunt ai lui, îi amintesc lui Ros în timp ce verific temperatura apei. Şi beneficiază de preţul de răscumpărare a companiei. O poate lua din nou de la început.
Dau să ies, dar mă răzgândesc şi aprind toate lumănările aran‑
jate cu talent pe marginea căzii. Lumânări aprinse înseamnă „mai mult“, nu‑i aşa?
— În fine, ameninţă cu avocaţii, deşi nu înţeleg de ce. Noi ne‑am luat toate măsurile de siguranţă. Aud o apă curgând? întreabă Ros.
— Da, vreau să fac o baie.
— Ah. Vrei să te las?
— Nu. Altceva?
— Da, Fred vrea să discute cu tine.
— Serios?
— S‑a uitat pentru noile proiecte ale lui Barney.
Mă întorc în living, aflu detalii despre propunerile lui Barney de a îmbunătăţi designul tabletei şi o rog s‑o pună pe Andrea să‑mi trimită proiectele refăcute. Ana şi‑a luat o sticlă de suc de portocale.
— Ăsta‑i noul tău stil de management, să fii absent? întreabă
Ros.
Râd zgomotos, în special văzând ce şi‑a ales Ana să bea. Înţeleaptă
femeie. Apoi o anunţ pe Ros că nu mă întorc la birou până vineri.
— Chiar o să te răzgândeşti cu privire la Detroit?
— E aici un teren care mă interesează.
— Bill ştie asta? zice Ros pe un ton înţepat.
— Da, pune‑l să mă sune.
— Aşa fac. Te‑ai întâlnit în seara asta cu oamenii de la Savannah?
Îi spun că mă văd cu ei mâine. Sunt mult mai conciliant şi mai echilibrat în ceea ce spun, căci acesta e un punct sensibil pentru Ros.
— Vreau să văd ce are Georgia de oferit dacă ne mutăm aici.
Iau un pahar de pe raft, i‑l ofer Anei şi‑i arăt unde este găleata cu gheaţă.
— Dacă stimulentele lor sunt destul de atrăgătoare, continui eu, cred c‑ar trebui să luăm în considerare varianta asta, deşi mă ener‑
vează rău de tot căldura de aici.
Ana îşi toarnă băutura în pahar.
— E prea târziu să te răzgândeşti, Christian. Dar s‑ar putea să ne ofere câteva avantaje în plus faţă de Detroit, reflectează Ros.
— De acord, Detroit are şi el avantajele sale şi e mult mai răcoare acolo. Dar pentru mine locul ăla e plin de fantome.
— Roagă‑l pe Bill să mă sune. Mâine.
Acum e târziu şi am un musafir.
— Nu prea devreme, adaug eu.
Ros îmi urează noapte bună, iar eu închid telefonul.
Ana mă priveşte cu rezervă în timp ce eu o sorb din ochi. Părul bogat îi cade pe umerii înguşti, încadrându‑i chipul frumos şi gânditor.
496 Grey
E L James 497
— Nu mi‑ai răspuns la întrebare, murmură ea.
— Nu.
— Nu, nu mi‑ai răspuns la întrebare sau nu, n‑ai iubit‑o?
N‑o să se lase cu una, cu două. Mă sprijin de perete şi îmi încru‑
cişez braţele ca să nu fiu tentat s‑o trag lângă mine.
