— Ce cauţi aici, Anastasia?
— Tocmai ţi‑am zis.
Curmă‑i suferinţa, Grey.
— Nu. N‑am iubit‑o.
Umerii i se relaxează şi trăsăturile i se îndulcesc. Este ceea ce‑şi dorea să audă.
— Eşti regina geloziei, Anastasia. Cine‑ar fi crezut?
Dar eşti oare zeiţa mea ?
— Faci mişto de mine, domnule Grey?
— Nu mi‑aş permite, replic eu.
— Ah, ba cred că‑ţi permiţi — şi încă destul de des.
Zâmbeşte cu subînţeles şi se muşcă de buza de jos.
Face asta intenţionat.
— Te rog, nu te mai muşca de buză. Eşti la mine în cameră, nu te‑am văzut de aproape trei zile şi am zburat cale lungă ca să văd.
Vreau să mă asigur că suntem în regulă, în singurul fel de care sunt capabil. Vreau să i‑o trag cât pot de tare.
Îmi vibrează telefonul, dar îl închid fără să mă uit cine mă sună.
Oricine‑ar fi poate s‑aştepte.
Păşesc către ea.
— Te doresc, Anastasia. Acum. Şi tu mă doreşti pe mine. De‑asta ai venit aici.
— Chiar voiam să ştiu, zice ea.
— Acum, că ai aflat, rămâi sau pleci? o întreb, stând în faţa ei.
— Rămân, spune ea, cu ochii ţintă la mine.
— Ah, ce bine.
Mă uit fix la ea şi observ cum irisurile îi devin tot mai negre.
Mă doreşte.
— Erai atât de supărată pe mine, şoptesc.
Încă e ceva nou pentru mine să am de‑a face cu mânia ei, să ţin cont de sentimentele sale.
— Da.
— Nu‑mi amintesc ca cineva, în afara membrilor familiei mele, să se fi supărat vreodată pe mine. Îmi place asta.
Îi ating uşor faţa cu vârfurile degetelor, până ajung la bărbie. Ea închide ochii şi‑şi mişcă obrazul după mângâierea mea. Mă aplec şi‑mi trec nasul peste umărul ei gol, până la ureche, inspirându‑i parfumul dulce, în vreme ce dorinţa îmi cuprinde întregul trup.
Degetele mele urcă până în părul ei, pe ceafă.
— Ar trebui să vorbim, şopteşte ea.
— Mai târziu.
— Am atât de multe de spus.
— Şi eu.
O sărut pe lobul urechii şi o trag de păr, dându‑i capul pe spate şi lăsându‑i gâtul la vedere. Îi trec dinţii şi buzele peste bărbie, în jos pe gât, iar trupul îmi vibrează de dorinţă.
— Te doresc, îi şoptesc şi o sărut acolo unde i se simte pulsul sub piele.
Ea geme şi mă apucă de mâini. Mă încordez pentru o clipă, dar întunericul rămâne adormit.
— Sângerezi? o întreb printre săruturi.
Ea încremeneşte.
— Da, zice ea.
