— De când eram în Forţele Aeriene Regale. De vreo cinci ani pilotez avioane uşoare. Suntem pe frecvenţa obişnuită de trafic aerian, 122,3, ca să ştii.
— Am înţeles.
L23‑ul pare a fi în stare bună şi memorez codul de înregistrare la Autoritatea Aviatică Federală: Noiembrie. Papa. Trei. Alfa.
— Mai întâi trebuie să‑ţi legăm paraşuta.
Benson se întinde în carlingă şi scoate de acolo o paraşută
pentru Ana.
— Mă ocup eu, zic, luând legătura din braţele lui Benson înainte să apuce să pună mâinile pe Ana.
— Aduc nişte balast, spune Benson cu un zâmbet voios şi se îndreaptă către avion.
— Îţi place să mă legi cu diverse chestii, zice Ana ridicând dintr‑o sprânceană.
— Nici n‑ai idee, domnişoară Steele. Uite, treci printre chingi.
Desfac centurile de siguranţă pentru picioare. Se apleacă şi se sprijină cu mâna de umărul meu. Mă încordez imediat, aştep‑
tându‑mă ca întunericul să se trezească la viaţă şi să mă sufoce, dar nu se‑ntâmplă aşa. E bizar. Habar n‑am cum voi reacţiona când vine vorba de atingerile ei. Îmi dă drumul după ce‑i fixez legăturile în jurul coapselor, iar eu îi trec curelele peste umeri şi asigur paraşuta.
Frate, ce bine arată în hamuri.
În treacăt mă întreb cum ar arăta cu membrele depărtate şi agaţată de cârligele din camera mea de joacă, cu gura şi cu sexul la dispoziţia mea. Dar din păcate a stabilit că suspendarea face parte dintre limitele dure.
— Gata, eşti în ordine, mormăi eu, încercând să‑mi şterg din minte această imagine. Mai ai la tine elasticul de ieri?
— Vrei să‑mi strâng părul? întreabă ea.
— Da.
Face cum îi spun. Şi asta‑i ceva nou.
— Urcă‑te.
Îi dau mâna mea să se sprijine, iar ea începe să se caţăre în locul din spate.
— Nu, în faţă. În spate stă pilotul.
— Dar n‑o să vezi nimic.
— O să văd cât trebuie.
Sper s‑o văd pe ea cum se distrează.
Se urcă, iar eu mă întind peste ea în carlingă ca să‑i prind centura de siguranţă, blocând hamurile şi strângând bretelele.
— Hmm, de două ori în aceeaşi dimineaţă. Sunt un om norocos, şoptesc eu şi o sărut.
Ea‑mi zâmbeşte şi simt cât e de nerăbdătoare.
— Nu va dura mult — douăzeci, treizeci de minute cel mult.
Curenţii nu sunt grozavi în dimineaţa asta, dar acolo sus este uluitor la ora asta. Sper că n‑ai emoţii.
— Sunt încântată, spune ea, încă zâmbind.
— Foarte bine.
528 Grey
E L James 529
O mângâi pe obraz cu arătătorul, apoi îmi pun paraşuta şi urc pe locul pilotului.
Benson se întoarce aducând balast pentru Ana şi‑i verifică
centurile.
— Da, eşti în siguranţă. E prima dată? o întreabă.
— Da.
— O să‑ţi placă la nebunie.
— Mulţumesc, domnule Benson, zice Ana.
