Mă aplec, îi inhalez parfumul dulce şi‑i şoptesc la ureche:
— Aşteaptă aici. Ţine‑ţi privirea către pat. Imaginează‑ţi că eşti acolo întinsă, legată şi în întregime la dispoziţia mea.
Inspiră adânc.
Da, iubito. Gândeşte‑te la asta. Rezist tentaţiei de‑a o săruta uşor pe umăr. Mai întâi trebuie să‑i împletesc părul şi s‑aduc o cravaşă.
Iau elasticul de păr de pe comodă şi din raft aleg cravaşa mea favo‑
rită, pe care o îndes în buzunarul de la spate al jeanşilor.
Când mă întorc mă aşez în spatele ei, o apuc uşor de păr şi i‑l împletesc.
— Oricât de mult mi‑ar plăcea codiţele tale, Anastasia, de‑abia aştept să ţi‑o trag cât mai repede. Deci una ajunge.
Îi leg părul şi o trag de coadă ca s‑o forţez să se dea în spate şi să se lipească de mine. Îi înfăşor coada în jurul încheieturii, o
trag înspre dreapta, făcând‑o să‑şi aplece capul şi să‑şi dezvelească
gâtul. Îmi plimb nasul de la lobul urechii către umăr, sărutând‑o şi muşcând‑o încet.
Hmm… Miroase atât de bine.
Ea tremură şi geme încet, cu gura închisă.
— Linişte, o atenţionez şi, scoţând cravaşa din buzunar, mă
întind peste ea şi i‑o arăt, mângâind‑o peste braţe.
Aud cum îşi recapătă suflul şi văd cum strânge din degete.
— Atinge‑o, îi şoptesc, ştiind că asta‑şi doreşte.
Ea ridică mâna, apoi îşi trece degetele peste limbile moi din piele întoarsă. Mă excită.
— O să folosesc asta. Nu te va durea, dar te va face foarte sensi‑
bilă. Care sunt cuvintele de siguranţă, Anastasia?
— Ăă… „galben“ şi „roşu“, domnule, murmură ea, speriată de cravaşă.
— Fată ascultătoare. Ţine minte, în mare parte teama este la tine‑n cap.
Las cravaşa pe pat şi‑mi trec degetele pe pielea ei, peste rotunji‑
mile şoldurilor, apoi i le strecor în chiloţi.
— N‑ai nevoie de ăştia.
Îi trag în jos şi îngenunchez în spatele ei. Ea se ţine de stâlp şi se chinuie să‑şi scoată lenjeria.
— Potoleşte‑te, îi ordon şi îi sărut fundul, muşcând‑o uşor de fiecare fesă. Acum întinde‑te. Cu faţa‑n sus.
O plesnesc o dată, iar ea sare, speriată şi se chirceşte în pat.
Stă întinsă, cu faţa la mine, neluându‑şi ochii de la mine, nerăbdă‑
toare — poate şi puţin agitată, cred.
— Pune‑ţi mâinile deasupra capului.
Face cum îi spun. Aduc dopurile de urechi, banda pentru ochi, iPod‑ul şi telecomanda de pe comodă. Mă aşez lângă ea pe pat şi‑i arăt iPod‑ul cu transmiţător. Privirea i se plimbă de la chipul meu la aparatele pe care le am în mână şi înapoi.
— Asta trimite ce se aude pe iPod în sistemul audio din cameră.
Eu pot auzi ce auzi tu şi am şi telecomandă pentru asta.
578 Grey
E L James 579
După ce le vede pe toate, îi bag dopurile în urechi şi aşez iPod‑ul pe pernă.
— Capul sus.
Se supune, iar eu îi pun banda peste ochi. Ridicându‑mă, îi iau mâna stângă şi o leg cu cătuşele de piele la capătul patului. O mângâi cu degetele pe braţul ei întins. Păşesc uşor în jurul patului, iar capul ei se mişcă, urmărindu‑mi sunetul paşilor; o leg şi de mâna dreaptă, punându‑i cătuşa peste încheietură.
Respiraţia Anei se accelerează; aerul iese haotic şi repezit, printre buzele ei întredeschise. Un val de roşeaţă îi cuprinde pieptul, iar ea se zbate şi‑şi ridică şoldurile nerăbdătoare.
