— Bine.
Tonul meu e distant.
Mă‑ntorc să plec.
— Domnule Grey? mă opreşte ea.
— Ce‑i, Gail?
— Nu‑i nimic. Scuze că v‑am deranjat.
Se răsuceşte spre cuptor şi amestecă în oală, iar eu mă duc să mai fac un duş.
Dumnezeule, până şi personalul şi‑a dat seama că e ceva putred în nenorocita de Danemarcă.
626 Grey
Luni,
6 iunie 2011
Mi‑e frică să mă duc la culcare. E trecut de miezul nopţii şi sunt obosit, dar stau aşezat la pian, cântând Marcello al lui Bach la nesfârşit. Îmi aduc aminte cum şi‑a lăsat capul pe umărul meu, aproape că‑i pot simţi parfumul dulce.
Pentru numele lui Dumnezeu, a zis că o să încerce!
Mă opresc din cântat şi‑mi strâng capul în mâini, aplecându‑mă
şi lovind cu coatele două clape disonante. A zis că o să‑ncerce, dar a cedat la primul obstacol.
Apoi a fugit.
De ce‑am lovit‑o atât de tare?
În străfundul sufletului ştiu răspunsul — pentru că ea m‑a rugat, iar eu am fost prea năvalnic şi prea egoist ca să rezist ispitei. Sedus de ideea ei provocatoare, am profitat de ocazie ca să duc relaţia acolo unde voiam. Iar ea n‑a rostit cuvintele de siguranţă şi eu am lovit‑o mai tare decât putea suporta — deşi îi promisesem că n‑o să fac asta.
Cât de prost sunt.
Cum să mai aibă încredere în mine după asta? Normal c‑a plecat.
628 Grey
E L James 629
De ce naiba şi‑ar mai dori să fie cu mine, oricum?
Mă gândesc să mă‑mbăt. Nu m‑am mai îmbătat de la cinci‑
sprezece ani — mă rog, a mai fost o dată, la douăzeci şi unu de ani. Însă urăsc să‑mi pierd controlul: ştiu ce poate face alcoolul din om. Mă scutur şi alung aceste amintiri, hotărându‑mă să mă duc la culcare.
Întins în pat, mă rog să am un somn fără vise… dar dacă tot visez, vreau s‑o visez pe ea.
Mami e drăguţă azi. Stă jos şi mă lasă să‑i perii părul. Se uită la mine în oglindă şi zâmbeşte cu zâmbetul ei special.
Zâmbetul ei special pentru mine. Se aude un zgomot. O
izbitură. S‑a‑ntors. Nu! Unde dracu’ eşti, târfă? Am venit c‑un prieten disperat. Un prieten cu parai. Mami se ridică, mă ia de mână şi mă‑mpinge în dulapul ei. Mă aşez pe pantofii ei, încerc să nu scot niciun sunet, îmi acopăr urechile şi închid ochii strâns. Hainele miros a mami. Îmi place mirosul. Îmi place să stau aici. Departe de el. El urlă.
Unde‑i avortonul ăla nenorocit? Mă apucă de păr şi mă
scoate din dulap. Nu vreau să strici distracţia, rahat ce eşti.
O plesneşte pe mami urât peste faţă. Fă‑l pe prietenul meu să se simtă bine şi‑o să‑ţi primeşti şi tu partea, târfă. Mami se uită la mine şi are lacrimi în ochi. Nu plânge, mami. Un alt bărbat intră‑n cameră. Un tip solid cu păr jegos. Omul cel solid îi zâmbeşte lui mami. Eu sunt dus în cealaltă
cameră. Mă împinge pe podea şi mă lovesc la genunchi.
Acum zi tu, ce să fac cu tine, rahat ce eşti? Miroase urât.
Miroase a bere şi fumează o ţigară.
Mă trezesc. Inima‑mi bate ca şi cum aş fi alergat patruzeci de străzi fugărit de nişte dulăi fioroşi. Sar din pat, alungând coşmarul într‑un colţ al memoriei, şi mă duc repede la bucătărie să‑mi iau un pahar cu apă.
Trebuie să mă‑ntâlnesc cu Flynn. Coşmarurile sunt mai rele ca niciodată. Când dormea Ana lângă mine, n‑aveam coşmaruri.
La naiba.
Nu mi s‑a întâmplat niciodată să dorm cu vreo supusă. În fine, n‑am simţit niciodată nevoia. Mi‑era oare teamă să nu m‑atingă în timpul nopţii? Habar n‑am. A trebuit să apară o ingenuă în stare de ebrietate ca să‑mi arate cât de odihnitor poate fi.
Mi‑am mai privit supusele dormind, dar numai ca să le trezesc pentru o nouă partidă de sex.
