Nici nu mai ştiu de când n‑am mai adresat cuiva o rugăminte atât de arzătoare. O sărut din nou, cât de pasional pot. Când o iau de mână, pare ameţită.
Ameţeşte‑o şi mai tare, Grey.
În dormitor, îi dau drumul.
— Ai încredere în mine? o întreb.
Ea dă din cap în semn că da.
— Eşti o fată cuminte.
Frumoasă. Şi cuminte.
Mă îndrept spre dressing şi aleg o cravată. Când mă întorc la ea, îi iau prosopul şi îl las să cadă pe podea.
— Pune‑ţi mâinile pe lângă corp.
Îşi linge buzele şi o văd că ezită o clipă, apoi întinde mâinile. Îi leg blând încheieturile cu cravata. Verific nodul. Da. E sigur.
E timpul să te dresez puţin, domnişoară Steele.
Buzele i se desfac când inspiră… e excitată.
O trag uşor de ambele codiţe.
— Arăţi atât de tânără cu astea.
Dar codiţele ei n‑or să mă oprească. Îmi scot prosopul.
— Ah, Anastasia, ce să‑ţi fac eu ţie?
O apuc de braţe şi o împing uşor pe pat, ţinând‑o ca să nu cadă.
Stă cu faţa în jos, iar eu mă întind lângă ea, îi prind mâinile şi i le ridic deasupra capului.
— Ţine‑ţi mâinile aici, nu le mişca. Ai înţeles?
Ea înghite în sec.
— Răspunde‑mi.
— Nu‑mi mişc mâinile, spune, cu o voce răguşită.
— Bravo.
Nu‑mi pot reţine un zâmbet. Stă întinsă lângă mine, cu încheie‑
turile legate, neajutorată. A mea.
Nu exact cum mi‑aş fi dorit — deocamdată — dar ajung eu şi acolo.
Mă aplec, o sărut uşor şi‑i spun că o s‑o sărut peste tot.
Ea oftează când buzele mele o ating la baza urechii şi coboară
spre scobitura gâtului. Scoate un geamăt de plăcere. Brusc îşi lasă
braţele în jos ca să‑mi cuprindă gâtul.
Nu. Nu. Nu. Aşa ceva nu faci, domnişoară Steele.
Îi ridic din nou mâinile legate deasupra capului.
— Nu‑ţi mai mişca mâinile sau va trebui s‑o luăm de la început.
— Vreau să te ating, îmi şopteşte.
— Ştiu.
Dar nu se poate.
— Ţine‑ţi mâinile deasupra capului.
Are buzele desfăcute, iar pieptul i se mişcă la fiecare răsuflare.
Este excitată.
164 Grey
