tele, îmi desfac nasturele de sus al pantalonilor şi‑mi dau jos cămaşa.

Nu‑şi ia ochii de la mine.

— Cred că ai văzut prea multe.

Vreau s‑o las să ghicească, să nu ştie ce urmează. Va fi un festin carnal. N‑am mai legat‑o la ochi până acum, aşa că asta va face parte din antrenament.

Dacă spune da…

Mă aşez lângă ea din nou, o apuc de marginea tricoului şi i‑l ridic. Dar nu i‑l scot, ci i‑l las rulat peste ochi: o bandă eficientă.

Arată fantastic, aşa, întinsă şi legată.

— Mmm, e din ce în ce mai bine. Mă duc să aduc ceva de băut, şoptesc şi o sărut.

Geme când mă dau jos din pat. Ies din cameră, lăsând uşa între‑

deschisă şi mă duc în living ca să iau sticla de vin.

De pe canapea, Kavanagh îşi ridică privirea din carte, cu sprân‑

cenele arcuite a mirare. Nu‑mi spune că n‑ai mai văzut în viaţa ta un bărbat fără cămaşă, Kavanagh, că nu te cred.

— Kate, unde găsesc nişte pahare, gheaţă şi un tirbuşon? o întreb, ignorându‑i expresia scandalizată.

— Ăă. În bucătărie. Ţi le‑aduc eu. Unde e Ana?

Ah, e îngrijorată pentru prietena ei. Bravo.

— E puţin ocupată în acest moment, dar vrea ceva de băut.

Iau sticla de Chardonnay.

— Ah, înţeleg, spune Kavanagh, iar eu o urmez în bucătărie, unde îmi arată câteva pahare de pe masă.

206 Grey

E L James 207

Toate paharele sunt scoase, presupun că aşteaptă să fie împache‑

tate pentru mutare. Îmi întinde un tirbuşon şi scoate din frigider o tavă cu gheaţă, oferindu‑mi câteva cuburi.

— Mai avem de strâns pe‑aici. Să ştii că Elliot ne ajută cu mutarea.

Are un ton critic.

— Serios?

Încerc să par dezinteresat în timp ce desfac vinul.

— Pune gheaţa în pahare.

Îi arăt cu bărbia cele două pahare.

— Este Chardonnay. E mai uşor de băut cu gheaţă.

— Mă gândeam că eşti mai degrabă tipul care preferă vinul roşu, zice ea, apoi toarnă vinul. Ai de gând să vii s‑o ajuţi pe Ana cu mutatul?

Ochii îi scapără. Mă provoacă.

Închide‑i gura, Grey.

— Nu. Nu pot.

Mă răstesc la ea, pentru că mă enervează, încercând să mă facă

să mă simt vinovat. Îşi ţine buzele strânse şi, când mă întorc ca să

plec din bucătărie, îi văd expresia dezaprobatoare.

Du‑te dracului, Kavanagh.

N‑am de gând să ajut. Ana şi cu mine nu avem genul ăla de relaţie. În plus, n‑am timp.

Mă întorc în camera Anei şi închid uşa în urma mea, dând‑o naibii pe Kavanagh, cu dispreţul ei cu tot. Mă liniştesc imediat când o văd pe delicioasa Ana Steele, aşteptând în pat, cu răsuflarea întretă‑

iată. Pun vinul pe noptieră, scot cutia cu prezervative din pantaloni şi o aşez lângă vin, apoi îmi scot pantalonii, eliberându‑mi penisul erect.

Sorb din vin — surprinzător, nu e chiar aşa de rău — şi îmi cobor privirea asupra Anei. Nu spune o vorbă. Stă cu faţa întoarsă

către mine, iar buzele i s‑au desfăcut, nerăbdătoare. Iau paharul şi mă lungesc din nou lângă ea.

— Ţi‑e sete, Anastasia?

— Da, şopteşte ea.

Iau o gură de vin, mă aplec şi o sărut, lăsând vinul să‑i picure în gură. Îl soarbe şi aud din pieptul ei un sunet slab de încântare.

— Mai vrei? o întreb.

Dă din cap, zâmbind, iar eu mă conformez.

— Să nu mergem prea departe; ştim că nu prea rezişti la băutură, Anastasia, o necăjesc eu, iar ea îmi zâmbeşte larg.

Mă aplec, îi mai ofer puţin vin din gura mea, iar ea se zbate sub mine. — Acum îţi mai face plăcere? o întreb, întinzându‑mă lângă ea.

Stă nemişcată şi serioasă, dar buzele i se desfac când inspiră