E L James 165
Minunat.
Îi cuprind bărbia şi încep s‑o sărut pe trup, în jos. Mâna mi se mută pe sânii ei, iar buzele îi urmăresc trupul. Cu o mână pe abdo‑
menul ei, o mângâi pe fiecare sfârc în parte, lingând‑o şi pipăind‑o uşor, observând cum se întăresc sub atingerea mea.
Scânceşte şi începe să‑şi legene şoldurile.
— Stai liniştită, o avertizez.
O sărut pe burtă şi cu limba îi cercetez gustul şi adâncimea buricului.
— Ah, geme ea şi se zbate.
Trebuie s‑o învăţ să stea locului…
Îmi trec dinţii peste pielea ei.
— Hmm. Eşti atât de dulce, domnişoară Steele.
O mângâi uşor pe ombilic şi pe părul pubian, apoi mă ridic între picioarele ei. O apuc de ambele glezne şi îi desfac larg picioarele. Aşa, goală, vulnerabilă, e minunat s‑o privesc. O ţin de piciorul stâng, îi îndoi genunchiul şi îi duc degetele la buzele mele, privindu‑i faţa în tot acest timp. Îi sărut fiecare deget, apoi o muşc uşor de fiecare pernuţă.
Face ochii mari şi are gura deschisă, din ce în ce mai larg. Când o muşc de degetul mic un pic mai tare, îşi ridică şoldurile şi scoate un scâncet. Îmi trec limba peste glezna ei. Strânge tare din ochi şi mişcă
din cap dintr‑o parte în alta, în timp ce eu îmi continui tortura.
— Ah, te rog, mă imploră ea, în timp ce‑i sug şi‑i muşc degetul mic.
— Tot ce e mai bun, domnişoară Steele, o necăjesc eu.
Când ajung la genunchi, nu mă opresc, ci merg mai departe, lingând‑o şi muşcând‑o uşor de interiorul coapsei, depărtându‑i picioarele şi mai tare.
Ea tremură, în stare de şoc, aşteptând ca limba mea să urce până
în locul unde se îmbină coapsele.
O, nu… nu deocamdată, domnişoară Steele.
Îmi îndrept din nou atenţia către piciorul ei stâng, sărutându‑l şi mângâindu‑l de la genunchi până pe coapsă.
Se încordează când ajung în cele din urmă între picioarele ei.
Dar îşi ţine mâinile ridicate.
Ce fată cuminte.
Uşor, îmi trec nasul în sus şi în jos peste labiile ei.
Se zbate sub mine.
Mă opresc. Trebuie să înveţe să stea locului.
Îşi înalţă capul şi se uită la mine.
— Ştii cât de bine miroşi, domnişoară Steele?
Mă uit fix în ochii ei şi îmi îngrop nasul din nou în părul ei pubian şi inspir profund. Îşi dă capul pe spate şi geme. Suflu încet peste locul acela dintre picioarele ei.
— Îmi place, murmur eu.
A trecut ceva vreme de când n‑am mai văzut păr pubian atât de aproape ca acum. O trag uşor de el.
— Poate că păstrăm asta.
Deşi nu e bun când vine vorba de jocurile cu ceară…
— Ah, te rog, mă imploră ea.
— Hmm, îmi place când te rogi de mine, Anastasia.
Ea geme.
— Recompensa nu face parte din stilul meu obişnuit, domni‑
şoară Steele, şoptesc aproape de pielea ei. Dar azi m‑ai satisfăcut şi trebuie să‑ţi primeşti răsplata.
Şi o apuc de coapse, desfăcând‑o cu limba, şi încep să‑i mângâi încet clitorisul.
