Au fost chemați specialiști. Un medic, cercetător de la universitate, m-a consultat și s-a arătat vădit entuziasmat de raritatea afecțiunii mele.
Vederea stării în care era mama declanșase o tulburare anxioasă rară, numită catalepsie, o denumire inventată parcă de un copil. Când se apropie o criză, individul care suferă de această rară maladie devine rigid, iar pulsul și respirația îi ajung aproape imposibil de detectat. Descrește și sensibilitatea la durere, ceea ce a contribuit masiv la supraviețuirea mea, în noaptea aceea din casa lui Paul și a Rebeccăi. Și frigul de afară a ajutat, însă
la asta o să revin mai târziu.
Când l-am revăzut iar, tata trecuse printr-o serie întreagă de emoții extreme și nu mai rămăsese prea multă viață în el. Nu părea emoționat, ci mai degrabă deranjat de reînvierea mea. A mai rămas cu mine doar cât să o scoată pe mama din spital și să ne aducă, pe amândouă, acasă. A lăsat motorul pornit și nu a mai privit înapoi; a plecat pur și simplu. Aș vrea să
VP - 169
pot spune că situația s-a îmbunătățit după aceea. Dar nu a fost așa.
De trei ori am fost părăsită de bărbați și am murit de două ori. Dar ceea ce mă omoară, mă face mai puternică.
Treizeci și nouă
WOLCOTT
— Adică, în tot timpul ăsta am mers pe o pistă falsă?
Îi pun întrebarea în timp ce intru cu mașina pe autostradă și mă uit la Silvestri, să mă asigur că nu am fost complet pe lângă. Eventualitatea e bulversantă.
— Al dracu’ să fiu dacă știu, zice, clătinând din cap.
— Păi, hai să mergem și să vedem dacă nu reușim să ne dăm seama cine se dă drept moartă. Asta ar trebui să ne ofere un punct de plecare.
— Corect, zice partenerul meu, distrat.
Din cauza stării avansate de descompunere, nu am reușit să obținem o mostră clară de ADN de la cadavrul Sashei Anders. Mașina abandonată a Sheilei Maxwell nu ne-a adus nici ea vreo pistă, iar ipotezele pe care le analizăm par un talmeș-balmeș. Am senzația că bâjbâi în ceață. În loc să
găsim răspunsuri, cu cât investigăm mai mult, cu atât mai lipsit de logică
pare totul.
— Aș fi putut să jur că știu cine e în groapa aia. Și nu e aceea pe care au dezgropat-o.
— Și eu la fel, se lansează partenerul meu. Dar tot noi am presupus că
Sasha Anders e plecată și cheltuiește banii soțului pe undeva.
— Corect. Aia avea sens. Asta… Nu știu.
— Bun, hai să admitem. Trebuie să ne gândim și la Mark Anders.
— Chiar trebuie. Crezi că banii au reprezentat o miză mai mare decât ne-am imaginat?
— De obicei așa e. Exigențele de la serviciu? Sau poate o aventură
amoroasă?
— Se prea poate, zic, meditând la această posibilitate. El sau ea?
— Hmmm. Crezi că el și-o trage cu vreuna dintre subalterne? De regulă
asta duce într-o anumită direcție. Sau poate ea avea o treabă extraconjugală.
Nevastă plictisită, nu i se dă atenție acasă.
— Sau se distrează și unul și altul.
— Exact, face Silvestri, rumegând ideea. Ok, tre’ să reiau puțin treaba VP - 170
asta. E vreo șansă să fie băgat și Campbell?
— Adică, tipul pare bun la chestii din astea. Doar că noi ne-am închipuit că alta era femeia.
— Exact. Da’ de ce să nu presupunem că ticălosul le-a omorât pe amândouă? Mi se pare că femeile de pe aici, cărora le pică Paul Campbell cu tronc, dispar în pământ sau dispar cu totul.
Mă gândesc o vreme la asta.
— Un triunghi amoros?
— Asta e. Stai… rahat… dar dacă autorul a fost Sheila Maxwell? A aflat despre o aventură a lui Campbell cu Sasha Anders și s-a pierdut cu firea?
— La posibilitatea asta nu m-am gândit.
— Ce vreau să spun e că tipa are un trecut dubios, cu bărbatu-său. Dacă
afla despre Campbell și o altă femeie, putea să-și iasă din minți.
