— Oarecare? intervine, brusc, Silvestri. Tu și Sheila nu vă antrenați împreună la Lotus Pedal?

— Ba…

— Bicicletele voastre erau una lângă alta, nu?

— Da, dar noi nu…

Silvestri continuă să preseze, trecând cu tăvălugul peste tentativa mea de a reveni la scenariul inițial.

— Și, de fapt, bicicleta Sashei Anders era de cealaltă parte a ta. E corect?

Cam mare apropierea pentru cineva oarecare.

Nu sunt sigură la care dintre întrebările mitraliate să răspund.

— Sheila se antrena la aceeași sală, dar nu ne cunoșteam efectiv. Nici nu am făcut legătura, decât după ce a dispărut din peisaj.

Detectivii par imperturbabili față de modul nefericit în care m-am exprimat.

— Am fost foarte supărată când am aflat de Sheila. Habar n-am avut că ea era femeia lângă care am pedalat, nici măcar nu am schimbat vreo vorbă la antrenamente. Nu știam nimic despre ea.

— Atunci, spune-ne care este legătura dintre relația soțului tău cu Sheila, și supărarea ta apropo de asta, și faptul că tu ești alibiul lui Mark pentru noaptea în chestiune.

Îi sunt recunoscătoare lui Silvestri, pentru că mă ajută să pășesc, din nou, pe teren ferm. Iau o gură de apă și încerc să-mi calmez sistemul nervos.

— După ce am aflat de Sheila, am evitat să mai stau pe acasă. Am făcut o grămadă de ore suplimentare la birou. Lucram cu Mark la lansarea unui medicament de mai multe milioane de dolari. Am petrecut multe ore din noapte ca să pregătim prezentarea și să recrutăm echipele de vânzări și de marketing. Mark mi-a fost alături într-o perioadă foarte dificilă pentru mine.

— Ați fost implicați doar voi doi? Sau mai era și altcineva de la birou?

— Doar noi doi.

— Paul știa că tu petreci atât de multe ore după program cu șeful tău?

— Știa că am foarte mult de lucru. Nu m-a întrebat cu cine sau la ce lucram. Îi era rușine din cauza Sheilei, așa că nu și-a băgat prea mult nasul în felul cum îmi petrec eu timpul. La vremea aceea și el muncea la fel de mult ca mine, dacă nu chiar mai mult.

— Rebecca, tu și Mark Anders aveți o relație sexuală?

Se pare că ipostaza de polițist bun a lui Wolcott părăsise încăperea.

— Acum nu mai avem.

Încerc să-mi amintesc cum am ajuns în camera asta, să port această

discuție. Cum ar putea faptul că îi mint pe polițiști că am fost amanta fostului meu șef să îndrepte lucrurile. Și, în plus, mai e și absurda mea îngrijorare că

VP - 200

va ajunge la urechile lui Paul ceva din toate acestea. Oricum, nu-mi închipui că ar da doi rahați pe Mark, dar ar fi mai bine să nu despic firul în patru cu el, apropo de minciuna asta.

— Rebecca?

Trebuie să continui să mă concentrez asupra valului de rahat care a lovit camera asta și să nu mă las distrasă de cel aflat dincolo de ușă.

— Uite ce e, lucrurile au mers puțin cam prea departe. Paul nu știe nimic și, oricum, totul s-a terminat. Mark nu a vrut să vă spună că am fost la el acasă, pentru că știa că Paul și-ar fi putut face o idee greșită și s-ar fi supărat.

— Rebecca, intervine Wolcott, blajin, soțul dumitale e impulsiv?

— Nu mai mult decât oricine altcineva. Se înfurie și pe urmă îi trece. Dar Paul nu mi-ar face niciodată rău. Nu ar face niciun rău nimănui.

Încerc să-mi găsesc punctul care aduce calmul, prin presopunctură, și strâng între degete membrana ce leagă arătătorul de degetul mare.

— Și care ar fi ideea corectă, doamnă Campbell? întreabă apăsat Silvestri.

— Poftim?

— Ai spus că soțul tău și-ar fi putut face o idee greșită. Care e ideea corectă?

Sunt pe punctul de a mă pune pe țipat. Inima îmi bate atât de repede, că

abia dacă pot să vorbesc. Mă bâlbâi.

— Ne-am culcat împreună de câteva ori. A fost sex și atât. Paul a avut aventura lui și eu, pe a mea.

Tonul ridicat al propriei voci mă surprinde, dar eliberează o parte din tensiunea acumulată și reușesc, astfel, să trag aer în piept. Detectivii rămân la fel de calmi.

— Și unde se situează Sasha Anders în scenariul ăsta?

De câte ori îmi recapăt echilibrul, Silvestri mă dă peste cap, intenționat.

— Ce vrei să spui?

Mă pasează de la unul la altul ca pe o jucărie.

Wolcott se scarpină în cap și zice:

— Crezi, oare, că înțelesese faptul că relația dumitale cu soțul ei devenise una sexuală?

— Mă îndoiesc. Nu o prea interesa nimic altceva în afară de propria persoană. Și ei doi aveau probleme.

— Sasha avea și ea relații în afara căsătoriei?

— Habar nu am. Așa cum v-am mai spus, noi două nu eram prietene.

— Ai bănuit vreodată că între ea și Paul s-ar fi putut reaprinde flama din trecut?

Silvestri o spune degajat. Răbdarea mea față de el aproape a dispărut.

— Nu. Paul doar o tolera pe Sasha. Povestea lor era istorie.