"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » „Femeia ascunsă” de E.G. Scott

Add to favorite „Femeia ascunsă” de E.G. Scott

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

cățeaua a apărut iar, de curând; își caută stăpâna. Biata de ea! Chiar mă

gândeam dacă ar trebui să anunț protecția animalelor…

— O să avem noi grijă de ea. Vă mulțumim că ne-ați acordat din timpul dumneavoastră.

— Sigur. Să-i găsiți un cămin bun, da?

— Să fiți sigură, doamnă, spun eu.

Traversăm peluza să prindem câinii. Labradorul se apropie de mine și începe să-mi lingă mâinile, iar partenerul meu îl mângâie pe Duff. Mă aplec să-i citesc plăcuța de identificare. Pe o parte, stă scrisă adresa casei în fața căreia ne aflăm. Întorc plăcuța și citesc numele „Molly”, gravat în metal. O

mângâi după urechi și ea dă din coadă, fericită.

— Gata, scumpo! Hai să te luăm de aici!

VP - 246

EPILOG

WES

Bun, păstrează-ți calmul. Te descurci bine.

Când intru pe aleea pentru mașini, văd un Audi gri-închis, parcat puțin mai încolo de ușa de la intrare. Femeia stă sprijinită de portiera din partea șoferului și măsoară spațiul larg al curții. A venit mai devreme – în general un semn bun la un potențial cumpărător. Iar această posibilă cumpărătoare este și foarte atrăgătoare. De-a dreptul irezistibilă. Și, mai important, femeia are un aer optimist: o față sinceră, un corp relaxat. S-ar putea să iasă bine.

Aud sunetul înfundat făcut de pietrișul neted, în momentul când opresc motorul. Inspir profund, mă adun și mă dau jos din BMW. Femeia se apropie de mine și îmi întinde călduros mâna. Fac și eu la fel.

— Doamna Graves?

— Te rog, spune-mi Molly.

— Eu sunt Wes.

— Mersi că ai venit până aici.

— Plăcerea e de partea mea.

Se uită peste umărul meu, la BMW.

— Roșu-sângeriu. Îndrăzneață alegere, Wes. Respect.

— Apropo, frumos diamant ai pe deget!

— Mulțumesc, zice. E cumva la mâna a doua.

— Ei, norocul îi ajută pe cei îndrăzneți, așa se spune.

Femeia zâmbește superior.

— N-o să-mi ceri o avere pentru casa asta, sper.

Zâmbesc la rândul meu.

— O să fiu blând cu tine.

— Cavalerismul nu a murit.

E clar că flirtează, după tonul vocii.

Descui ușa principală și intrăm. Merg cu doar un pas înainte și îi urmăresc privirea, în timp ce se plimbă de la un detaliu la altul, toate perfecte: pardoselile din lemn de cireș, bârnele de brad, șemineul, tavanul ca de catedrală. Lumina de amiază care se revarsă prin ferestrele fixe poleiește fiecare suprafață. Simt un junghi de invidie față de priceperea dovedită în fiecare mic detaliu al decorațiunilor. E calmă. Nu se grăbește, savurează

experiența. Când se întoarce în sfârșit către mine, îmi vorbește măsurat.

VP - 247

— Așadar, să trecem la afaceri.

A citit totul despre caz și știe foarte bine ce s-a petrecut între acești pereți

– sau cel puțin ce au relatat ziarele. Căsătoria cu probleme, adulterul, dubla sinucidere. Dar mass-media nu spun niciodată povestea întreagă. Nu au cum să cunoască victimele, așa cum le cunoșteau cei care le erau apropiați.

Iubirea și devotamentul care au stat dincolo de toată nenorocirea și de conflictul de la suprafață nu pot fi cunoscute.

Pomenesc de faptul că cei doi îmi erau prieteni, o dezvăluire care îi provoacă simpatia, fără a-i știrbi, însă, cu nimic hotărârea. Știe bine cum stă

piața și, când îi sugerez cât ar valora casa în condiții normale, nu ezită să

tragă prețul cât mai jos. Aruncăm cifre de la unul la altul, își folosește din greu farmecul și, până să-mi dau seama, reușește să mă facă să accept un preț mult sub cifra mea.

Batem palma. Femeia degajă căldură, chiar și după ce s-au încheiat negocierile făcute cu sânge rece, detașat. Mă trezesc captivat de tranzacție.

Știe foarte bine exact ce vrea și cum să îl obțină, așa cum o dovedește cecul pentru avans, pe care îl scoate și mi-l întinde. Mă minunez de valoarea scrisă

pe cec, o sumă mai mică decât aceea pe care credeam că o voi accepta vreodată. Femeia asta are ceva.

Se întoarce și admiră totul, dorind parcă să asimileze detaliile noii sale case. Când mă privește iar, își duce mâna la față. Își cuprinde obrazul în palmă. O văd cum își plimbă degetul pe gât, în jos, și de-a lungul claviculei, îmi zâmbește.

— Ți s-a întâmplat vreodată să vezi ceva pentru prima oară și să-ți dai seama că este ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna?

VP - 248


virtual-project.eu

Are sens