— Acum nu mai avem.
Încerc să-mi amintesc cum am ajuns în camera asta, să port această
discuție. Cum ar putea faptul că îi mint pe polițiști că am fost amanta fostului meu șef să îndrepte lucrurile. Și, în plus, mai e și absurda mea îngrijorare că
VP - 200
va ajunge la urechile lui Paul ceva din toate acestea. Oricum, nu-mi închipui că ar da doi rahați pe Mark, dar ar fi mai bine să nu despic firul în patru cu el, apropo de minciuna asta.
— Rebecca?
Trebuie să continui să mă concentrez asupra valului de rahat care a lovit camera asta și să nu mă las distrasă de cel aflat dincolo de ușă.
— Uite ce e, lucrurile au mers puțin cam prea departe. Paul nu știe nimic și, oricum, totul s-a terminat. Mark nu a vrut să vă spună că am fost la el acasă, pentru că știa că Paul și-ar fi putut face o idee greșită și s-ar fi supărat.
— Rebecca, intervine Wolcott, blajin, soțul dumitale e impulsiv?
— Nu mai mult decât oricine altcineva. Se înfurie și pe urmă îi trece. Dar Paul nu mi-ar face niciodată rău. Nu ar face niciun rău nimănui.
Încerc să-mi găsesc punctul care aduce calmul, prin presopunctură, și strâng între degete membrana ce leagă arătătorul de degetul mare.
— Și care ar fi ideea corectă, doamnă Campbell? întreabă apăsat Silvestri.
— Poftim?
— Ai spus că soțul tău și-ar fi putut face o idee greșită. Care e ideea corectă?
Sunt pe punctul de a mă pune pe țipat. Inima îmi bate atât de repede, că
abia dacă pot să vorbesc. Mă bâlbâi.
— Ne-am culcat împreună de câteva ori. A fost sex și atât. Paul a avut aventura lui și eu, pe a mea.
Tonul ridicat al propriei voci mă surprinde, dar eliberează o parte din tensiunea acumulată și reușesc, astfel, să trag aer în piept. Detectivii rămân la fel de calmi.
— Și unde se situează Sasha Anders în scenariul ăsta?
De câte ori îmi recapăt echilibrul, Silvestri mă dă peste cap, intenționat.
— Ce vrei să spui?
Mă pasează de la unul la altul ca pe o jucărie.
Wolcott se scarpină în cap și zice:
— Crezi, oare, că înțelesese faptul că relația dumitale cu soțul ei devenise una sexuală?
— Mă îndoiesc. Nu o prea interesa nimic altceva în afară de propria persoană. Și ei doi aveau probleme.
— Sasha avea și ea relații în afara căsătoriei?
— Habar nu am. Așa cum v-am mai spus, noi două nu eram prietene.
— Ai bănuit vreodată că între ea și Paul s-ar fi putut reaprinde flama din trecut?
Silvestri o spune degajat. Răbdarea mea față de el aproape a dispărut.
— Nu. Paul doar o tolera pe Sasha. Povestea lor era istorie.
VP - 201
Îmi încrucișez brațele și mi le desfac. Wolcott își notează ceva.
— Deci, Mark nu ți-a spus niciodată că Sasha i-ar fi fost necredincioasă?
— Nu, nu am fost chiar atât de apropiați. N-am vorbit despre căsătoria lui.
Ce s-a întâmplat între noi nu a fost ceva serios.
— Pare destul de serios, de vreme ce tu erai cu domnul Anders în noaptea în care soția lui a dispărut și el nu a dorit să te menționeze ca alibi, atunci când l-am interogat prima dată. Nu crezi?
Nu-mi dau seama dacă Silvestri se distrează, dar așa lasă impresia. Am pierdut complet controlul asupra discuției. Mă simt ca un suspect.
Wolcott se bagă și el.
— Doamnă Campbell, Mark Anders era șeful dumitale. Mie mi se pare că
dinamica aceasta a fost un abuz major de putere, mai ales dacă, în final, dumneata ai avut sentimentul că trebuie să-ți dai demisia. Te-ai simțit presată de el? Ai discutat despre asta cu cineva de la Departamentul de Resurse Umane din firmă?
